Valurile „Dunării Galați” – I

Se apropie finalul sezonului 2010-2011 al Campionatului Național de Hochei. C.S.M. Dunărea Galați, echipa de suflet a hocheiului gălățean, continuă să surprindă – evoluțiile remarcabile alternează cu rezultatele umilitoare din anii precedenți! Discrepanța între rezultate este atât de mare încât ai impresia că sub culorile clubului joacă două echipe, complet diferite!

Acum, în prag de sfârșit de sezon, tragem linie căutând să identificăm plusurile și minurile echipei, analizând totodată cauzele care conduc la aceste rezultate.

Pentru a realiza performanțe C.S.M. Dunărea Galați are nevoie de trei lucruri –

finanțare, un lot valoros și o echipă de conducere (management) profesionistă. Aceste trei cerințe sunt atât de necesare încât nu pot genera performanță dacă nu se completează reciproc.

La Galați situația este, din păcate, dureroasă. De ce? Voi explica detailat analiza făcută, independent, având la bază notițele consemnate de-a lungul celor câteva întâlniri aleatorii avute cu diverși iubitori ai sportului cu pucul și crosa – antrenori, jucători, oameni din administrație și foste glorii ale hocheiului românesc.

Să începem cu lucrurile pozitive. Echipa gălățeană joacă în semifinalele Campionatului Național și a câștigat medalia de bronz învingând în finala mică, a Cupei României, Steaua Rangers cu 4 – 3, o victorie de moral, de palmares și totodată o surpriză placută, neașteptată nici de cei mai optimiști suporteri ai echipei – un pas enorm dacă ne gândim că echipa era în prag de desființare. De la rezultatele umilitoare din anii precedenți la medalia de bronz este un salt remarcabil care i se datorează în principal unui singur om – Ionel Corciovă. El a reușit să facă diferența între C.S.M. Dunărea Galați din ultimul deceniu și C.S.M. Dunărea Galați de astăzi. Pasiunea, fondurile alocate, experiența și dorința de a face performanță a omului de afaceri, fost câștigător al Cupei României cu formația gălățeană, și-au spus cuvântul.

Prezența jucătorilor slovaci (Boris Ruzicka, Juraj Zemko, Eduard Hartmann, Tomas Porubsky, Michal Benadik, Stanislav Gavac) în rândurile echipei noastre au consolidat, atât cât s-a putut, valoarea lotului – contribuind totodată la îmbunătățirea calității jocului echipei concretizată printr-un plus de viteză și tehnicitate în evoluțiile echipei. Acest sezon a fost o combinație reușită între ambiția de afirmare și pofta de joc a acestor remarcabili tineri jucători slovaci dublată de experiența și dăruire fostelor glorii ale echipei naționale – Cătălin Geru, Andrei Nuțu și Radu Viorel. Trebuie să menționăm și contribuția jucătorilor harghiteni Levente Elekes și Atilla Tanko care prin jocul prestat și golurile înscrise în finala mică au adus medaliile de bronz la Galați.

Un alt lucru pozitiv pe care clubul de la Dunăre l-a implementat cu succes înainte de revoluție au fost investițiile în echipele de juniori. Acest lucru a fost pus în evidență de prezența în număr mare al sportivilor gălățeni în tricourile echipelor bucureștene (Steaua și Dinamo). Zeci de jucători au reprezentat Steaua București contribuind la câștigarea Campionatului Național și al Cupei României, talente care au fost încorporate „la ordin” fără ca clubul gălățean să beneficieze în mod direct de cei mai buni dintre ei. Dacă ne uităm cu atenție la componența actuală a echipei Steaua Ranger București observăm că acestă metodă de a „dona” gratuit tinere talente echipei bucureștene este încă o practică de actualitate, deși clubul gălățean a investit enorm în respectivii juniori. Poate d-l președinte Brandabur ne poare lămuri de ce și pe ce, au ajuns respectivii jucători la Steaua?

Un lucru de neînțeles pentru iubitorii hocheiului gălățean este lipsa sponsorilor. Galațiul cu un flux financiar de câteva ori mai mare decât al orașului Miercurea Ciuc nu reușeste să atragă nici o zecime din suma de sponsorizare a echipei harghitene. De la înființarea clubului gălățean s-a practicat hochei de performanță numai cu finanțare de la stat, o metodă învechită însă pentru ultimele două decenii, căci din 1989 contribuția statului a scăzut dramatic iar sportivii au ajuns să joace hochei doar din plăcere. Accidentările, lipsa unor prime și salarii atractive, a unor facilități de recuperare și a unui proiect de lungă durată a hocheiului gălățean au condus la situația actuală – cu excepția acestui sezon, echipa de seniori a clubului de hochei gălățean a făcut doar figurație în ultimii 15 ani în competițiile interne.

Lipsa sponsorilor este în mare măsură datorată conducerii clubului. Atragerea unor sponsori nu se poate face dacă nu ai platforme de comunicare, nu ai o organizare solidă și o strategie pe termen lung.

O parte din vină cade și în spatele administrației patinoarului. Acești domni sunt complet depășiți de realitate și se ocupă cu orice, numai cu administrarea arenei nu. Vă dau câteva exemple: toaletele pentru public arătă deplorabil – nefuncționale și lipsite până și de hârtie igienică, în patinoar se fumează, se sparg semințe, se înjură – comportament huliganic întreținut de administrație prin puterea exemplului, mantinela, scaunele, cabinele de pedepse, suprafețele de protecție din plexiglass nu au fost schimbate de decenii deși s-au alocat bani frumoși pentru modernizarea arenei. În Canada manageri și administratori cu asemenea performanțe și nivel de implicare nu li s-ar da pe mână nici mașina de ascuțit patine!

Când eram copil pe terenurile de sport din jurul arenei se putea alerga. Existau porți de hochei uzate sau de fotbal instalate unde aveai posibilitatea să te joci și să te antrenezi cât dorești. Astăzi, administrația patinoarului le-a transformat în garaje și parcări „rentabilizând”, în concepția lor, activitatea acestei baze sportive. Câtă lipsă de viziune și respect pentru mișcarea sportivă din Galați au acești domni!

La meciul cu Sport Club Miercurea Ciuc, în tot patinoarul, nu s-a găsit o foaie de plexiglass! Desfășurarea partidei a stat mult timp sub semnul întrebării, meciul începând cu îngăduința echipei adverse, cu o oră întârziere! Oră în care instalațiile frigorifică și de iluminat au funcționat în pierdere! Pe banii cui d-lor?! Ai contribuabililor. Atât de bine administrați voi banul public că nu sunteți în stare să aveți două, trei foi de protecție rezervă?! Mai mult, unul din resposabili, nemulțumit de decizia antrenorul suedez de a nu intra pe gheață, „gândea” cu voce tare: „Dacă nu le convine, să joace-n Liga M.O.L.!” Stimate domn, nu te supăra dar este o onoare să ai câștigătoarea Ligii M.O.L. pe gheață! La condițiile pe care le oferiți nici în liga a doua nu meritați să jucați. S-au convins de acest lucru și juniorii comunei Cârța care au rămas fără celulare și bani, bunuri sustrase din vestiar. Vorba unui spectator „Nu am pierdut nici de data asta ocazia să ne facem de râs”!

Autor: Florin Munteanu