Ieri am păşit pentru prima oară în micuţa localitate Zimbru, sătuc ce aparţine de comuna Bălăbăneşti. Trei căţeluşi voioşi, supăraţi că nu m-am prezentat, au anunţat întregul cătun că un străin le-a trecut pragul. O floare singuratică de mac, ce străjuieşte drumul, mi-a prins în oglindă retina. E prea elegantă ca s-o ignor. E prea roşie ca să nu ardă. Cobor din maşină, s-o privesc mai atent. E cheia tăcerii! … căci câinii dispar printre garduri, bâlii şi tufe. Cuprins într-o linişte gravă cătunul respiră un aer venit dintr-un petic de lume sacru.
Am întâlnit oameni simpli, calzi şi cu rost. Şi ce oameni! … o bătrână, ca o icoană, cu mâinile pătate de coajă de nuc, copii veseli şi curioşi, tineri maturi, cu familii, respect şi vorbă cumpătată.
Am vrut să-mi încânt privirea cu privelişti dintr-o lume pierdută; o lume pe care scriitorul Ion Zimbru o venerează. Am vrut să văd cu ochii mei schitul, …. şi l-am văzut.
Mergeţi şi-l vedeţi şi voi. Eu unul vreau să-l revăd. Măcar odată.
Autor: Florin Munteanu
Lori says
beautiful 🙂
Constantin Rusu says
Frumoasa descriere, frumoasa cheie a tacerii!
In jurul garii Balabanesti sunt campuri intregi. Si eu ma opresc uneori sa le admir si pentru o fotografie.
prof.univ.Pompiliu Comsa says
Florin Munteanu este primarul de care aveti nevoie.Este tanar,este puternic,este vertical si consatenii merita sa-i acorde votul.Este sansa revenirii comunei in randul celor de frunte din judet.Succes,Florine!