Prin norii lacului albastru
Privea la lume, de departe
Un suflet scurs dintr-o ființă
Răpus de-o scurtă suferință
Clepsidra-i goală în fereastră
Și-o cruce neagră-i în calendar
În vale, un clopot ne vestește
Că moartea a urcat la deal
Pe masa din odaia tristă
Se odihnea-n tăcere adâncă
Un chip frumos, sculptat în ceară
Plecat din sat, în prag de seară
Venise clipa despărțirii
Urca grăbit, spre alte lumi
Iar trupul, și-l lăsase-n casă
Cu lumânarea aprinsă-n mâini
În poarta judecății drepte
Dansau eșarfele pe îngeri
Călăuzindu-l printre aștri
În infinituri … și-n lumini
Și cerul, plânge pe morminte
Și-i cântă greierii la cruce
Balada lunii necăjite
În iarba unei vieți apuse
Vasile Jaravat
Leave a Reply