Se afundă-n pustia opacă satele,
Plâng stins, amărâte, orașele.
Se tânguie-n vânt agudul,
Plutește tăcut, peste neam, amurgul,
Pe dealuri, chinuit, mai scârțâie plugul.
Sclipesc faraonic, în soare, palatele,
Pe ulițe țipă, bezmetic, pirandele.
Grotesc, pe ecran, se hlizesc aleșii,
Zadarnic … se roagă pe munte asceții,
În tainice peșteri de ghețuri.
Săracii își dau duhul în șanțuri,
Orfanii tremură flămânzi în paturi,
Bocesc, resemnați, bătrânii în praguri
Condeie curate scâncesc în lanțuri,
De-atâtea opreliști și de necazuri.
Bețivii chicotesc statornic în berării,
Gheișele șerpuiesc obraznic prin suburbii.
Țara-i plină de-avorturi și-anomalii,
De molii, trădători și de stafii.
Vifor satanic ne scurmă pământul.
Autor: Vasile Jăravăț
Leave a Reply