În lucrarea, “Credințe și superstiții ale poporului român“, publicată sub egida Academiei Române acum aproape o sută de ani de către marele folclorist Artur Gorovei apar zeci de superstiții culese de autor din satul Bursucani pe atunci așezare ce aparținea de județul Covurluiu, astăzi sat în comuna Bălăbănești, județul Galați. Din volumul menționat mai sus, un adevărat tărâm al superstițiilor, le-am extras pe toate cele care au fost adunate din Bursucani.
- În ziua Sf. Andrei nu se lucră, ca dihăniile să nu mânânce vitele, și ca vitele să fie ferite de toate relele.1 (51 – pg.6 )
- Femeia în poziție să nu mânânce aripi de paseri, căci se aripește copilul (nu șede înfășat). (123 – pg.12)
- De primești bani lunia, e semn bun. (160 – pg.15)
- Când vrei să sameni bob, linte ori mazăre, să nu le pui pe loc nesăpat (bătătorit), căci fierb anevoie. (292 – pg.26)
- Coaja de ou nu se aruncă în foc, că faci bube. (375 – pg.33)
- Pe locul unde s’a tăvălit un cal, sä nu calci, că faci bătături la picioare. (466 – pg.41)
- Ca să fiarbă bine carnea de vita’ bătrână, i se arunca la fiert un cuiu de fier de ras. (641 – pg.54)
- Ouăle se pun la cloșcă cu căciula, ca să iasă odată toți puii, si să șadă grămadă pe lângă cloșcă. (760 – pg.65)
- Cel ce pune ouăle la o cloșcă trebuie să se așeze jos, căci altfel nu va sta cloșca bine pe cuibar. (763 – pg.66)
- Lunia nu se iau ouăle din cuibar, căci părăsește găinele ouatul în acel loc. (771 – pg.66)
- Focul în sobă de vuește, e semn că te vorbește cineva de rău.2 (1344 – pg.119)
- Lingura să nu ți-o schimbi la mâncare, că nu te mai saturi. (1884 – pg.164)
- Când vezi lună nouă, te adresezi la ea, sărind în sus de trei ori și zicând: “Lună nouă, sănătos m’ai găsit, sănătos să mă lași”. (1935 – pg. 169)
- Să nu prefaci mămăliga de multe ori, că găsești vine de sânge prin ea. Îi păcat să arzi trupul lui Dumnezeu de multe ori. (2001 – pg.174)
- Să nu mânânci nimic când scapătă soarele, căci vei face caș la gură (niște albețe ce se fac de o parte și alta la încheietura gurii).3 (2068 – pg.180)
- Când cade icoana, e semn că va muri cineva din casa aceea.4 (2350 – pg.201)
- Femeia în poziție să nu toarne apă de spălat pe mânele cuiva, că la facere nu va putea naște până ce nu va bea apă din pumnii aceluia căruia dânsa i-a turnat apă. (2562 – pg.221)
- Buricul ce cade la copilul mic, se învălește bine și se bagă în o gaură de la podelele casei, de voim ca următorul copil să fie băiat. De vom pune buricul sub coardă sau în vreo crăpatură, va fi fată copilul următor. (2615 – pg.225)
- Noaptea nu se caută în oglindă, că-ți faci de urât. (2675 – pg.231)
- Cine postește (nu mânânca nimic) în ajunul bobotezei, are noroc.5 (2693 – pg.232 )
- Cojile de nucă nu se aruncă în foc, că la anul se fulgeră nucile. (1767 – pg.238)
- Să nu mânânci din oală, că-ți plouă la nuntă.6 (2826 – pg.243)
- Părul ce cade la pieptănatul femeilor sau la tunsul fetelor, se strânge și se pune într’un gard, lipindu-se o baligă peste el, ca să crească părul din cap. (3061 – pg.262)
- pg.263 – lipsește
- Femeia îngreunată să nu mânânce cap de pește, căci nu vorbește copilul curând. (3126 – pg.268)
- Când se ia copilul din scăldătoare, se scuipă în urmă ca să nu se ia necuratul de dânsul. (3472 – pg.298)
- Ca să doarmă bine un copil ce plânge noaptea, se ia două bucățele de mămăligă, se duce cu ele seara la culcușul găinelor și se zice de trei ori: găinelor, va dau această mămăligă vouă și voi să dați somnul vostru (cufăruia). După aceea se aruncă una din acele mămăliguți la găini, iar cealaltă se pune în leagănul copilului. (3541 – pg.303/304)
- Când spui că vine cineva, fără să vie, e semn că va veni supărat. (3667 – pg.316)
- Femeia în poziție nu trebuie să mânânce maiu sau rânză de pasere sau de vitä, căci se vor desbârna urechile copilului. (3935 – pg.340)
- Când trăsnește ușa, e semn că te vei muta din acea casă. (3979 – pg.344)
- Ca să nu mai visezi, să nu spui visele. (4127 – pg.356)
- Ca să ți se vestească o vită furată, să tragi noaptea clopotul bisericii. (4152 – pg.358)
- Când huește hornul, e semn că se strică vremea. (4339 – pg.374)
- Când cad negurele și țin mult, pune o tivdă în foc, că pier. (4452 – pg.381)
- De-i vedea mânz, înainte de a fi văzut miel ori puiu, ai să fii gol tot anul ; iar de-i vedea miel sau puiu, din potrivă. (4503 – pg.386)
Note:
1 – Superstiție întâlnită în Bursucani, Covurluiu și Straja, Bucovina.
2 – Superstiție întâlnită atât în Stânca, Iași cât și în Bursucani, fostul județ Covurluiu.
3 – Această superstiție este întâlnită în Broșteni, Suceava ; Adamești, Teleorman ; Ciulnița, Ialomița și Bursucani, Covurluiu.
4 – Superstiție întâlnită în Tătăruși, Suceava ; Bursucani, Covurluiu ; Bucovina.
5 – Superstiție întâlnită în Bursucani, Covurluiu și Ioneanu
6 – Stânca, Iași ; Perieni, Tutova ; Bursucani, Covurluiu ; Moldova ; Ioneanu ; Parpanița, Vasluiu.
- “Scenariul ritualului din care s-au pierdut în mod variabil de la o așezare la alta unele elemente păstrează totuși, în mare parte, o schemă comună. În noaptea premergătoare Sân Toaderului, încep pregătirile pentru spălarea rituală a părului fetelor. În acest scop, se fierbe o mare cantitate de leșie, preparată din cenușa provenită de la arderea cocenilor de porumb sau a lemnelor de stejar. Fetele ori mamele lor mergeau noaptea în grajd și luau de trei ori cât cuprindeau cu mâna, fân din ieslea calului care avea coama cea mai frumoasă, pentru a-l pune în cazanul cu leșie. Când se apropiau de iesle, fetele spuneau de trei ori: „Murgule, murgule, dă-mi codiţa ta și ţi-o dau pe-a mea”(Cavadinești), iar mamele: „Toadere, Sân Toadere, dă codiţa iepei și ţi-o dau pe-a fetei”.Această formulă invocatoare era repetată de trei ori, adică de fiecare dată când luau fân cu mâna. Formula respectivă a fost culeasă și la începutul secolului din satul Bursucani, comuna Bălăbănești, judeţul Galaţi de către Ene Patriciu și, de asemenea, din comuna Ţepu, de Tudor Pamfile. Fetele din comuna Ţepu își tăiau câte o șuviţă de păr din cap și o puneau sub o balegă de cal semi-uscată, zicând de nouă ori textul invocator.”
Sursa: Axis Libris / Revistă Culturală trimestrială editată de Biblioteca Județeană “V.A. Urechia” Galați, Anul IX, Nr. 32, septembrie 2016 – textul aparține etnologului Eugen Holban.
Observăm în lista de superstiții prezentate mai sus legătura extrem de apropiată dintre Om – Mediul înconjurător – Divinitate , apropiere pe care ființa umană încearcă să o transpună într-o culegere de legi nescrise, întemeiate pe observație, legi utile traiului de zi cu zi. Poate astăzi multe dintre ele nu mai sunt de actualitate sau vă binedispun, totuși ele reprezintă o filă frumoasă și extrem de interesantă a trecutului nostru, filă care nu poate fi ignorată sub nici un fel de aspect.
Florin Munteanu
Leave a Reply