Sus, într-o căsuță
Cu prispa de lut
Arde-un foc în sobă
Molcom și tăcut
Dincolo de poartă
E un labirint
Pașii de copil
Demult s-au topit
Lacrimi vii se scurg
Pe obrazul mamei
Sunt doar amintiri
În apusul toamnei
Le vorbește zilnic
Ei nu o aud
De strigat, îi strigă
Dar a răgușit
Nu-și găsește rostul,
Totu-i pare în van
Și așteaptă, … moartea
Singură, … la geam.
Vasile Jaravat
Leave a Reply