Să nu lași clipa să dispară ,
S-o prelungești spre infinit.
Să fugi cu gândul pe-o cărare,
Pe care n-ai pășit nicicând!
Iar când privești tăcut apusul,
Și nu mai scoți niciun cuvânt,
Să cauți mântuirea-n tine,
Dar să o capeți pe pamânt!
Căci lumea este o formula,
Din fii Lui! … și cu strigoi.
Iar viața, doar o moleculă,
Din lacrimile Lui! … și ploi.
Autor: Vasile Jaravat
Leave a Reply