Școala cu clasele I-VIII din Lungești, cunoscută și sub numele Școala „Dumitru I. Ghimuș” a fost construită între anii `65-`67 în perioada în care tata era primar în comună (Bălăbănești).
Îmi amintesc că mă plimbam cu tricicleta pe mozaicul proaspat șlefuit al holului mare. Undeva, spre ușa sălii de clasa întai era o baltă. Roțile se udau și eram tare mândru că făceam și eu ceva – trei urme paralele pe mozaicul albicios.
Mai am ceva amintiri de la drumul de Ciurea (IS), împreuna cu tata, pentru plăcile de teracotă a sobelor.
Îmi amintesc apoi prima zi de școală, învățătoare fiind o „tovarășă” în vârstă: doamna învățătoare Angheluță, cea care fusese și învățătoarea parinților mei.
Aceasta prima zi are o poveste a ei, o poveste care transpusă în cuvinte a „smuls” prea-exigentului și regretatul domn profesor Dumitru Burghelea (lb. română) o nota de 10, undeva prin clasele 7 sau 8. A fost, așa cum spunea profesorul, o notă de încurajare, știut fiind faptul ca „10 are doar Dumnezeu care le știe pe toate, 9 profesorul și 8 un elev silitor”.
Despre ce era vorba? În prima zi de școala, speriat de mulțimea de copii, am fugit „un pic” după mama, care tocmai se întorcea acasă. Da` o să revin cu povestea altă dată…
Ce îmi mai amintesc? Din clasa a III-a, învățătoare a fost doamna Didi Codreanu, apoi diriginta profesor Elena Mercorie (Pe unde o mai fi oare? Mi-a fost „soră” într-o piesă de teatru). În clasa a VIII-a diriginte a fost domnul profesor Cornel Codreanu (istorie, geografie). Trebuie sa amintesc despre doamna profesor Mariana Angheluță (franceza) și domnul profesor Vasile Angheluță (matematică), regretata doamnă profesor Elena Bahna (fizica, chimie), tanti Ileana cum îi ziceam noi, rudele apropiate. Ar mai fi de spus despre regretatul profesor Haltrich (biologie) de la care am învățat foarte multe (biologie, hoticultura). Într-o primăvară am curățat și format coroana la mulți pomi fructiferi din gradina școlii. Păcat că s-a dus… Îmi mai amintesc de profesorul Munteanu de la care am învățat tehnologiile agricole și să prelucrez fotografiile a/n. Ar mai fi doamna profesor Popa (director la școala 5 din Bârlad) care ne-a predat fizica și chimie într-un an.
Tuturor le sunt profund recunoscător. Păcat că unora dintre ei nu le mai pot mulțumi personal… Bagajul de cunoștințe cu care am plecat spre alte școli a fost, datorită strădaniei lor, suficient încât să ajungem oameni.
Ce-ar mai fi de spus? RESPECT, doamnelor si domnilor profesori!
Autor: Constantin Rusu
Sursa: http://lungesti.blogspot.com/
Leave a Reply