Până la urmă americanii au venit. Cu o întârziere de 50 de ani, dar totuşi nepoţii unchiului SAM au venit. Americanii însă nu au venit singuri. În 2009, ne-au dat un acord cu Fondul Monetar Internaţional şi am scăpat de criză. Am scăpat pe hârtie…
TRILATERALA mondială, reprezentată de banii FMI, a preluat controlul de facto al marilor decizii economice din România. Asta pentru a avea siguranţă că îşi recuperează miliardele de euro date împrumut. Să nu se înţeleagă din acest discurs că am ceva împotriva FMI sau a fraţilor noştri mai mari de peste ocean. Eu îi iubesc pe americani la fel de mult cât ne iubesc ei nouă resursele naturale: de gaze, aur, cupru şi petrol. Istoria ne învăţa că americanii sunt un popor extrem de iubăreţ cu celelalte popoare care deţin resurse naturale. Într-adevăr, din când în când, mai izbucneşte câte un război. Dar noi nu avem de ce să ne facem griji, suntem sub umbrela NATO şi nici nu trebuie să fim cuceriţi, pentru că ne-am vândut deja. Ieftin, ce-i drept, dar ne-am vândut !
După această introducere pro-americană get-beget, o să facem o lecţie de relaţii publice, folositoare în special pentru oamenii de afaceri români. Mai exact o să facem diferenţa esenţială dintre lobby şi trafic de influenţă.
O ştire aparent banală a apărut zilele trecute pe site-ul reportervirtual.ro. Aici, jurnalistul Sabin Orcan, unul dintre foşti redactori şefi ai ziarului Adevărul, povestea cum patronul oficial al ziarului, omul de afaceri Cristi Burci se întâlneşte zilnic – dimineaţă, la amiază şi seara – cu generalul american Wesley Clark. Discuţiile vizează exploatarea gazelor de şist în România. Generalul NATO este acum un om de afaceri prosper în domeniul energiei. Să nu credeţi că dl. Clark umbla cu sondele petroliere după dânsul sau cu utilajele de fracturare hidraulică. Domnia sa este ceea ce în limbaj de Wasghinton se cheamă “a lobbyist”- adică un lobby-ist. Legislaţia românească nu a legalizat această ocupaţie, în codul nostru penal prăfuit această activitate se numeşte “trafic de influenţă” şi este similară corupţiei. În România, pentru trafic de influenţă se face închisoare la greu: parlamentari, oameni de afaceri, chiar şi miniştri, diverşi funcţionari mai mari sau mai mici au fost acuzaţi şi unii chiar condamnaţi pentru că şi-au traficat influenţa pentru interesele lor sau ale altora. La Wasghinton, dar şi la Bruxelles, lobbyştii fac milioane de euro din această activitate, care în esenţă înseamnă influenţarea unor decizii guvernamentale în favoarea unor companii. Ceea ce face cu succes generalul NATO la Bucureşti!
Citeşte mai mult pe REALITATEA.NET
Leave a Reply