Majoritatea celor care se trag din Bălăbănești și-au auzit bunicii sau părinții vorbind de Rohna și Hraina, locații situate pe teritoriul Bălăbăneștiului în părți diametral opuse. Rohna astăzi este denumirea unei mahalale în estul satului (vezi toponomia lucrării Monografie- Bălăbănești un sat de răzăși, pg.297, autori: Nicolae Pământ/Delia Elena Guță (Pământ)/Florin Munteanu) iar Hraina este denumirea unui deal spre Pupezeni având o parte împădurită cu salcâmi și o parte pășune.
În următorul material încerc să rezolv misterul celor două denumiri. Scriu acest text în urma unui dialog extrem de interesant avut cu d-l Nicu Țau un bălăbăneștean deosebit, unul din puținii meseriași din Bălăbănești care locuiește astăzi în mahalaua Rohna.
Când d-l Nicu Țau mi-a spus că locuiește în Rohna (Bălăbănești) mi-am amintit imediat că întâlnisem menționarea Rohnei în vol. IV al lucrării “Documente Bârlădene“, al regretatului episcop de Huși Iacov Antonovici, volum în care spre norocul nostru sunt publicate multe documente vechi despre Bălăbănești (respectiv Românești, Bursucii).
De unde vine toponimul Rohna? Cine era Rohna?
Bătrânul Rohnii
Pentru a înțelege bine trimiterile la documentele vechi trebuie întâi precizat că forma învechită a substantivului bătrân are semnificația în aceste documente de – proprietate sau teren moștenit de la un strămoș comun (vezi www.dex.ro)
În literatura de specialitate satele Românești și Bursucii sunt prezentate ca localități dispărute ce erau amplasate pe teritoriul actual al satului Bălăbănești.
Satul Românești, atestat documentar prin uricul de la 5 decembrie 1460 din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, a mers pe patru bătrâni: bătrânul lui Drăghici Porojie sau Porojiia din Românești, bătrânul lui Mohorâtu din Românești, bătrânul lui Epurea din Românești ce cuprindea la 1685 vatră de sat și cu câmp de țarină, fânaț și cu livezi de pomi și bătrânul lui Nacu.
Prima mențiune a apelativului Rohna(“nepoții Rohnii”) apare într-un document din 29 aprilie 1755 (7263). El a fost publicat prima dată în lucrarea “Documente Bârlădene”, vol.IV, pg.175-177(ediția veche) a episcopului I. Antonovici, ca mai apoi, documentul intitulat “Mărturie pentru un furt de haine și odoare” să fie republicat în cartea “Răzeșii de Bălăbănești”, Documentul nr.22 , pg.142, ed. Muzeului de Istorie Galați, 2014 – George Felix Tașcă.
“Andrei Vârgolici, Simion Vârgolici și Lupu Balaban dau o mărturie la mână feciorilor lor Apostol, Constantin și Ioan despre un furt de haine și odoare ce au suferit din partea unor săteni tâlhari din Bursuci, enumerând lucrurile furate.
Noi, cari mai gios ni-am iscălit, făct-am această mărturiea noastră, cu sufletele noastre, la mâna feciorilor noștri, anume Apostol Vârgolici, i Constantin Vârgolici, i lui Ioan Vârgolici și celorlalți frați tuturor, că, avându noi niște haine și odoară și tâmplându-se de le au furat niște oameni din Bursuci, nepoți Rohnii, anume: feciorul lui Cârstișor, Apostulu și Mărdari și Iacov zet ego(ginerele lui) și cu Burla fata lui Cârstișorși Nechita, fecior Zisului; și i-am căutat pe tâlhariși am prinsu pe Nechita, fecior Zisului, și l-am dus la casa lui Grigori Balaban și l-au întrebat ce ați făcut straile? …….”
Deși există informații și menționări destul de numeroase despre satul Bursucii nu s-a scris deocamdată nici o lucrare care să-i fie atribuită exclusiv însă, revenind la toponimul Rohna, există un al doilea document, din 14 octombrie 1778, intitulat “Zapisul lui Dragomir” care face referire la o cumpărătură, din bătrânul Rohnii, din satul Bursucii. (Documente Bârlădene , vol. IV, pg.209, Ed. Sfera, 2012 – Iacov Antonovici).
Satul Bursucii, fiind situat într-o zonă deluroasă împădurită ce începea de la Muntele până dincolo de actuala mahala Muntenești(bătrânul Rohnei) cuprindea și bătrînul Uliului, bătrân ce se întindea (conform “Zapisului lui Dragomir“) pe “o suprafață de o sută șase zeci de stînjini domnești, în curmezișul moșiei, din hotarul Pleșănilor, până unde or(vor) agiunge, iar lungul moșiei din hota Popeștilor, din zare Muntelui și păn în Rocicazăle.”
În final putem menționa un al treilea document din 7 decembrie 1796, “Zapisul dat Vârgoliceștilor pentru a deosebi părțile Balabanilor de cele ale celorlalți răzeși din Bursuci” ce face referire la o carte de judecată din bătrânul Rohnei, document ce este folosit în rezolvarea disputei dintre răzeșii moșiei Bursucii și a popei Dumitrache și “a niamului acestuia spre a se statornici liniștea între dânșii“. (“Documente Bârlădene“, vol.IV, pg. 235, Ed. Sfera, 2012 – Iacov Antonovici / “Răzeșii de Bălăbănești“, Documentul 54, pg.191-192, ed. Muzeului de Istorie Galați, 2014 – George Felix Tașcă).
Din cele trei documente prezentate mai sus, putem trage concluzia că toponimul Rohna pe care astăzi mulți din bălăbăneșteni îl cunosc se trage de la bătrânul Rohna care fusese moșia unui răzeș(sau a văduvei unui răzeș) înainte de secolul al XVII-lea.
Referitor la Hraina voi reveni cu un material în care voi prezenta o ipoteză de lucru extrem de interesantă deoarece nu am identificat deocamdată nici un document care să menționeze acest toponim! Singurele menționări apar în lucrările doamnei Silviei Adamek, când familia Șușnea stăpânea aceste frumoase locuri.
Text: Florin Munteanu
Notă. Pentru cei care dețin și alte variante, pot comenta, adăuga sau corecta textul publicat vă rog să o faceți fără nici un pic de reținere. Prin aportul fiecăruia dintre noi ajungem să cunoaștem foarte bine istoria acestor frumoase plaiuri. Vă mulțumesc!
Leave a Reply