O problemă de teologie
Întâmpinare: Dacă există Dumnezeu, un Dumnezeu al dreptăţii şi al legiuitei răsplăţi, cum este posibil ca asasinii copiilor din decembrie 1989 să nu fie puşi să răspundă în faţa justiţiei, să rămână nepedepsiți?! Ba mai mult, să fie lăsaţi să se caţere în fruntea noastră şi de acolo să ne sfideze?!… De ce îi rabzi, Doamne Dumnezeule?!
Răspuns (primit de la Doamne-Doamne) : Eu intervin şi vădesc crima sau pedepsesc cu mâna Mea numai atunci când oamenii singuri nu sunt capabili să afle cine a fost făptuitorul. Aţi văzut-o pe Vitoria Lipan, cum nu şi-a aflat odihna până ce blestemul sângelui vărsat nevinovat nu i-a atins pe neoamenii aceia! Eu nu am mai avut ce căuta acolo! A făcut Vitoriţa toată treaba, Mie nu Mi-a rămas decât să-i mulţănesc frumos.
Recunosc, e mâna Mea pedepsitoare în Balada lui Radu Gyr, pe care a scris-o şoptindu-i-o Eu la ureche în jilava celulă… Justiţia divină intervine atunci când cea omenească nu poate face nimic! Cum să-i mai găsească bătrâna mamă pe ne-vrednicii aceia? N-avea cum şi n-avea cine!… Şi atunci am intervenit Eu, mai pedepsitor decât toată justiţia voastră! Citeşte-l pe Radu Gyr! L-ai citit! Ai văzut cât am fost de neîndurător!… Nefericiţii asasini! Ar fi preferat de zeci de ori să fie de voi pedepsiţi, nu de Mine…
Dar de ce îmi cereţi să intervin în „dosarul Revoluţiei din Decembrie”? Nu vă înţeleg! Au nu ştiţi cine a tras în acei fecioraşi care mi-au fost dragi cum nu se poate mai mult?! Îi ştiţi foarte bine pe criminali! Aţi pus afişe cu fotografia lor pe toate gardurile, pe toţi stâlpii, şi i-aţi votat de atunci întruna să vă conducă, să vă mâie pe căile pierzaniei şi i-aţi mai şi aplaudat! …Dacă voi, părinţii şi fraţii celor ucişi ştiţi bine cine sunt asasinii, atunci problema Mea, a justiţiei divine, nu mai sunt ucigaşii din decembrie, ci voi, voi sunteţi problema Mea, voi, nepăsătorii şi nesimţitorii de după, care vă împăcaţi cu căluşul ce v-au pus la gură omorîtorii odraslelor voastre! Sânge din sângele vostru a curs şi nu vă doare, nu vă pasă de copilul ucis şi nici de Mine nu vă pasă, cât Mă doare pe Mine sângele nevinovat care cere blestem asupra criminalilor, dar şi mai mare blestem asupra celor care nu fac nimic pentru a-l pedepsi pe ucigaş, pe cel care a tulburat prin Dar de ce îmi cereţi să intervin în „dosarul Revoluţiei din Decembrie”? Nu vă înţeleg! Au nu ştiţi cine a tras în acei fecioraşi care mi-au fost dragi cum nu se poate mai mult?! Îi ştiţi foarte bine pe criminali! Aţi pus afişe cu fotografia lor pe toate gardurile, pe toți stâlpii, şi i-aţi votat de atunci întruna să vă conducă, să vă mâie pe căile pierzaniei şi i-aţi mai și aplaudat! …Dacă voi, părinţii şi frații celor ucişi ştiţi bine cine sunt asasinii, atunci problema Mea, a justiţiei divine, nu mai sunt ucigaşii din decembrie, ci voi, voi sunteţi problema Mea, voi, nepăsătorii şi nesimţitorii de după, care vă împăcaţi cu căluşul ce v-au pus la gură omorîtorii odraslelor voastre! Sânge din sângele vostru a curs şi nu vă doare, nu vă pasă de copilul ucis şi nici de Mine nu vă pasă, cât Mă doare pe Mine sângele nevinovat care cere blestem asupra criminalilor, dar şi mai mare blestem asupra celor care nu fac nimic pentru a-l pedepsi pe ucigaş, pe cel care a tulburat prin fărădelegea sa ordinea Universului!
La voi mă gândesc, nu la asasini: ce pedeapsă vi se cuvine? O pedeapsă mult mai aspră
Autor: Ion Coja
Leave a Reply