Satul Bălăbănești, din marginea codrilor seculari ai Tutovei, așezat în „țara lui Toma Alimoș” și-a trimis fiii în lumea largă. Pe unde au ajuns au spus oamenilor întâlniți povestea satului lor.
Unul dintre răzpânditorii de lumină, din Bălăbănești, este profesorul de istorie Balaban T. Viorel.
Mai jos prezentăm gândurile transmise de prof. Balaban T. Viorel bălăbăneștenilor în octombrie 2010, la 550 de ani de la prima atestare documentară a localității.
Stimați și iubiți bălăbăneșteni
În viața unui om, sunt momente de mare trăire sufletească, unele sunt unice, altele se repetă, dar niciodată, acel om nu este singur în momentele de mare bucurie, ci este înconjurat de semenii lui, semeni care participă emoțional alături de el, amplificând acea trăire sufletească. Firea noastră, a oamenilor, ne face să devenim emotivi nu numai când este vorba despre țara noastră, despre pământul nostru, ci și atunci când este vorba despre cei din jurul nostru, despre vatra satului în care avem rădăcinile înfipte, rădăcini care asemeni unui copac, pe care îl susțin și îl hrănesc, ne susțin și pe noi oamenii satului și ne dau puterea să fim acolo unde suntem.
Acum, la ceas aniversar, dragul meu sat Bălăbănești, vin la vatra ta și profund emoțional mă plec cu pioșenie în țărâna ta, acolo de unde au plecat și s-au întors de-a lungul timpului, mulți, foarte mulți consăteni, neamuri și rude și de ale mele.
Bălăbănești, satul meu drag! Noi suntem muritori, trecători prin viață, tu, ești multisecular și cu cât mai mulți ani ai, cu atât ești mai arătos, mai falnic și mai semeț, atribute date ție de fiii tăi, atât de cei care au rămas aici, cât și de cei răspândiți în toată țara și în lume.
Fiii tăi te-au înălțat prin ceea ce au făcut, fiii tăi au fost lângă Ștefan cel Mare și Sfânt în 1469 în bătăliile cu hoardele tătare, pe Nistru, la Lipnic, au fost și în alte bătălii cu liftele străine atunci când a fost nevoie. Sângele lor a udat pământul țării sau de aiurea, iar oasele lor stau mărturie cumplitelor timpuri care au trecut peste ei.
Satule Bălăbănești! Tu trăiești și ești mare nu numai prin vitejii tăi, ci prin toți oamenii care i-ai dat neamului românesc. Nu am să dau nume, nu am căderea aceasta acum, dar au fost și încă sunt oameni de înaltă cultură morală și civism care ți-au adus fală și nemurire.
În primul rând sunt oamenii satului, truditorii pământului, sângele care pulsează în viața ta. Tu, satule, ai dat medici, profesori, preoți, ofițeri până la gradul de general, diplomați, oameni politici și savanți. Laudă Ție, satule.
Acum la aniversarea a 550 de ani de atestare documentară, mă simt copleșit de încărcătura emoșională a evenimentului, deoarece realizez că într-o viață de om, astfel de evenimente le prizi de cel mult două ori: la jumătate sau la întreg de secol.
Veșnică recunoștință, satule de răzăși, BĂLĂBĂNEȘTI.
Prof. De Istorie, Gr.I – Balaban Viorel
viking says
satul o sa dispara incetul cu incetul din cauza ca multi pleaca din sat datorita lipsei de prespectiva din punct de vedere economic dar si cultural.deja am pierdut o suprafata mare de teren arabil in favoarea comunelor invecinate datorita celor care nu au stiut sa apere avutul strabunilor nostrii. nu sa pus accentul sa atragem tinerii inapoi ci dimpotriva sa plece .