• Contact
  • Publicitate
  • Echipa Xpress

Xpress Balabanesti

  • Noutăți
  • Bine ați venit!
    • Istorie
    • Ghid turistic
    • Rețete de la bunici
    • Album Foto
  • Educație
    • Gradinița
    • Unități școlare
    • Cohorta „Bogdan Vodă”
    • Biblioteca „G.F.Tașcă”
    • Căminul Cultural
  • Servicii publice
    • Sănătate
    • Administrație
    • Lăcașe de cult
    • Transport în comun
    • Diverse
    • Anunţuri
  • Destine
    • Eroi ai neamului
    • Veterani de război
    • Memorialul durerii
    • Personalităţi
    • Premianți și olimpici
  • Zona Xpress
    • Bălăbănești
    • Bălășești
    • Berești
    • Drăgușeni
    • Grivița
    • Jorăști
    • Rădești
    • Vârlezi
    • Vinderei
  • XPRESS-FM
    • Viața la țară
    • Sport și agroturism
    • Ion Zimbru
    • Daniela Gîfu
    • Nicolae Pământ
    • Ioan Bodea
    • Florin Munteanu
  • Ai noștri
    • Basarabia
    • Bucovina de nord
    • Bugeac
    • Transnistria
    • Timoc
    • Voievodina
    • Cadrilater
    • Diaspora
Prima atestare cartografică a satului Bălăbănești(Românești)

Prima atestare cartografică a satului Bălăbănești(Românești)

October 26, 2011 By Florin Leave a Comment

Cărturarul și geograful Dimitrie Cantemir are o contribuție importantă pentru cunoașterea și înțelegerea istoriei satului Bălăbănești(Românești), contribuție ce o vom aduce la cunoștința bălăbăneștenilor în rândurile ce urmează.

Vestitul cărturar, Dimitrie Cantemir, a lăsat moștenire urmașilor săi lucrări de o valoare inestimabilă cu privire la geografia, graiul, portul și administrația Moldovei. Printre aceste mărturii, istoricul Cantemir, ne-a transmis și o hartă a Moldovei atașată lucrării „Description Moldavie”, hartă pe care, printre cele peste 800 de denumiri de localități, cetăți, râuri, munți etc, menționează și satul Românești, „cartografiere ce o indică puțin mai spre sud-vest, decât este în realitate”(G.F. Tașcă). Harta realizată între anii 1714 – 1716 (date ce atestează perioada în care a fost scrisă lucrarea „Description Moldavie” la cererea Academiei din Berlin) este prima prezentare în detaliu a Moldovei unde putem identifica și satul Românești ceea ce demonstrează faptul că acest document este prima atestare cartografică a localitații Bălăbănești(Românești) – atestare făcută de nimeni altul decât fostul domn al Moldovei – ilustru cărturar – Dimitrie Cantemir.

S-ar părea că localitatea Bălăbănești(Românești) este o locație pe care domnii Moldovei nu au ignorat-o!  Uricul de la 16 ianuarie 1495 atestă cea mai veche mânăstire a jud. Galați, a preotului Mircea – la Popești, pe Jeravăț – în timpul domniei lui Axelandru cel Bun, cartea de judecată(Bârlad) de la Ștefan cel Mare(martor în acest proces) atestă documentar Româneștiul la 5 decembrie 1460, harta Moldovei(„Description Moldavie”) a domnitorului Dimitrie Cantemir atestă cartografic Româneștiul (1714 – 1716) iar vizita și legile domnitorul Alexandru Ioan Cuza, făuritorul Unirii Mici, onorează Bălăbăneștiul și-i deschid drumul spre dezvoltare și afirmare.

Autor: Florin Munteanu

Notă. Astăzi, 26 octombrie 2011, se împlinesc 338 de ani de la nașterea domnitorului Dimitrie Cantemir.

In memoriam – Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723), domn al Moldovei (martie – aprilie 1693 și 1710 – 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic și scriitor român.

Viața și cariera politică

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673 într-o familie nobilă, în localitatea Silișteni din comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din județul Vaslui, în partea de sud a orașului Huși. A fost fiul lui Constantin și al [[Ana Cantemir|Anei]născută Bantaș]. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 22 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.

În perioada martie – aprilie 1693 , după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta Poarta nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-și continua studiile la Academia Patriarhiei Ecumenice. Cu prilejul unui război turco-Austriac, soldat cu bătălia de la Zenta, a traversat Banatul. Antioh, fratele mai mare, și-a însușit întreaga moștenire, lăsându-l într-o situație precară. Din 1695 a fost capuchehaie, adică ambasador la Constantinopol, al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.

S-a căsătorit cu fiica lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, Casandra, care i-a dăruit pe Matei, Constantin, Șerban, Maria și Antioh (viitorul poet, scriitor și diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 – 1744).) Din a doua câsâtorie (după moartea Casandrei), cu fiica unui general rus, a avut o fată: Anastasia.

C. Negruzzi scrie: “El avu cu soția dintâi șease feciori și două fete, iar cu cea a doua, numai o fată. Una din fete și doi feciori muriră, încă trăind el; și așa-i rămaseră două fete Maria și Smaragda și patru feciori Matei, Constantin, Șerban și Antioh.”

Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iași în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luțk în Rusia, în 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianță cu Petru cel Mare, în speranța eliberării țării de sub dominația turcă și precizând integritatea granițelor și faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei. Tratatul a fost publicat de Cantemir în spațiul german. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi.

După numai un an de domnie (1710 – 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce creștinii au fost înfrânți de turci în Lupta de la Stănilești – ținutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal și a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei și a lucrat în sistem Mercator. Colecția sa de hărți, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor, susținând latinitatea limbii și a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referință fundamentală pentru corifeii Școlii Ardelene. Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent 1723 și a fost înmormântat în Rusia, la Dimitrovka, în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale și cu hramul ca al Bisericii Domnești din Iași. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în 1935.

Dimitrie Cantemir – cărturar

A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir, influențată de umanismul Renașterii și de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. Este considerat până astăzi unul dintre marii umaniști ai Europei.

Opere principale

Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul, scrisă în română și tipărită la Iași în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conștiință. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare, face din om un stăpân al lumii, susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice și să alcătuiască o terminologie filosofică.

Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago 1700, lucrare filosofică în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, în linia lui Bacon, un fel de împăcare între știință și religie, între determinismul științific și metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie și științele oculte, sacre, specifice Renașterii.

Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 – 1705). Este considerată prima încercare de roman politico-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boierești din țările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog și Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri care reflectă influența poeziei populare.

Istoria Creșterii și Descreșterii Curții Otomane (Istoria creșterii și descreșterii curții otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 și 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman și a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat și asupra posibilităților popoarelor asuprite de a-și recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă și publicată în limbile engleză, franceză și germană.

Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină, dar tradus apoi de autor în română[1] (1719 – 1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Susține ideea lui Miron Costin: originea latină comună a tuturor dialectelor românești. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, polonă și rusă.

Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 – 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin. Descriptio Moldaviae cuprinde trei părți:

Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munților, a apelor și a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă a Moldovei. A prezentat flora și fauna, târgurile și capitalele țării de-a lungul timpului. Toponimele sunt scrise cu alfabet latin.

În partea a doua a lucrării este înfățișată organizarea politică și administrativă a țării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau îndepărtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunți, înmormântări.

În ultima parte a lucrării există informații despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latinești, după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavonești. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul.

Sursa: Wikipedia

Filed Under: Bălăbănești, Educație, Florin Munteanu, Noutăți

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Subscribe

<


Aici puteți citi monografia!




March 2021
M T W T F S S
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
« Dec    

Comentarii recente

  • Observatorul on Bunicul și sfârșitul omului
  • Observatorul on Anotimpuri tantrice
  • Ioan on Virgiliu Gheorghe: Vitamina C sau despre cum să tratăm Corona virus Covid-19
  • Munteanu Marian on COROLE DE UMOR
  • Daniela on Anotimpuri tantrice

    Translate to:

    Powered by Google Translate.
Copyright © 2021 Xpress Balabanesti
Grafică și Administrare Web - Hello