Pe plan local, eposul folcloric, fără să abdice de la poeticitatea originală, care poartă amprenta unor mentalităţi din subconştientul colectiv de mult dispărute, cultivă stereotipa formulelor, a traseelor propuse de eroi. În poveştile din Covurlui, spre exemplu, tipologia formulelor iniţiale şi mediane este mai puţin evidentă, dar stereotipia finală de genul “iar eu încălecai pe o viespe şi vă spusei astă poveste” e bine marcată (C. Ciobanu, 2003, p. 26 – 30).
Studiind arhiva folclorică a Secţiei de Cercetare, Conservare şi Valorificare a Creaţiei şi Tradiţiei Populare a Centrului Cultural “Dunărea de Jos”, elevii au găsit la index CD nr. 37 Basmul celor 11 flămânzi cules de la moş Iordache Novac, neştiutor de carte, povestitor din Rădeşti, comuna Bălăbăneşti, care începe aşa: ”Într-o pustietate mare era un bordei şi în el 12 flămânzi …” etc. Din analiza transcrierii basmului, reiese că de fapt “rama” ce izola mesajul solemn nu mai este astăzi resimţită ca necesară, sfătoşenia pedagogică şi etica tradiţională a povestitorului se reduce la, cel mult, hâtroşenie, fabulosul migrează în senzaţional, forţa structurantă a arhetipului nu-şi mai exercită controlul etic asupra imaginaţiei, feed – backul moral intracomunitar nefiind astfel posibil. Nu epicul fantastic s-a schimbat prin integrarea în real, ci creatorul basmului, însuşi actantul, cu întregul său complex de mentalităţi în transformare, el este cel care se re-modelează. Folcloristul înregistrează astăzi asonanţa nepoetică dintre arhaicitatea schemelor şi motivelor şi neologicul canalelor de comunicare şi a modalităţilor de transmitere, într-o modernitate ce a distrus vălul misterului.
Prin compararea unor înregistrări făcute acum zeci de ani de specialişti ai Institutului de Folclor “C. Brăiloiu” cu cele realizate în ultimii ani în zona Galaţiului (Balada Vâlcan, Legenda satului Rădeşti, Basmul Ionică Făt-Frumos, Legenda Şarpelui şi chiar legenda toponimică intitulată Covurlui), elevii au sesizat mutaţiile semnificative ce au loc permanent în special în eposul fantastic, în era unor anti-eroi destructuraţi etic şi estetic. O altă constatare se referă la contaminări observate:
a) între specii, ex. În codrul Bălţatului este un colind pastoral (cu elemente de baladă) Balada românului (cu elemente de doină)
b) între variante locale sau din zone apropiate. Ex. Balada Şarpelui şi balada Corbea (în judeţul Galaţi, dar şi în Vaslui).
Cauzele acestor interferenţe sunt clare: “Aşa cum se ştie, nimic mai universal decât folclorul. Nici nu bănuieşti prin ce tainice fire, un motiv dintr-un îndepărtat colţ de lume – fie european, fie extraeuropean – se întâlneşte de mai multe ori aidoma în alte părţi, unde nici nu gândeşti” (Gh. Vrabie, 1970, p. 119).
Sursă: Teză de doctorat, “Perspective şi modalităţi de valorificare didactică a eposului folcloric”, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti, Doctorand – Corneliu Goldu, Conducător ştiinţific – Prof. univ. dr. Ioan Cerghit, 2008.
Notă: Actualmente satul Rădeşti nu mai este parte componentă a comunei Bălăbăneşti.
Leave a Reply