Un bătrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Era încă în putere, de aceea patronul său îl mai dorea la lucru în echipă sa. Cu toate acestea, bătrânul era hotărât să se retragă, pentru a duce o viaţă mai liniştită alături de familie. Renunţă la un salariu bunicel, preferând liniştea. Cu părere de rău pentru pierderea unui meşter aşa de priceput, patronul îi ceru să mai construiască doar o singură casă. Bătrânul a acceptat, însă nu a mai pus suflet în ceea ce făcea. A chemat ajutoare nepricepute şi a folosit scânduri nepotrivite. Şi lui îi era ruşine de cum arăta ultima lucrare. Când, în cele din urmă, a isprăvit-o, patronul a venit să o vadă. I-a dăruit tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
Ne construim vieţile, punând în ele, adeseori, nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizăm că trebuie să trăim în casă pe care tocmai ne-am construit-o.
Dacă am putea-o reface, am face-o mult diferită.
Însă nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte!
Tu eşti tâmplarul. În fiecare zi baţi un cui, aşezi o scândură sau ridici un perete. Viaţa e întocmai cum ţi-o clădeşti.
Alegerea pe care o faci azi zideşte casa în care vei locui mâine!
Surse: Creștin Ortodox și www.certitudinea.ro
Leave a Reply