Povestea morilor de vânt

Au existat două mori de vânt în Bălăbănești, una a fost a lui Iordache Maxim iar cealaltă a lui Iancu Maxim, ambele au fost amplasate pe coama dealului, în spatele fabricii de vin și oțet. Sătenii care își amintesc de cele două mori spun că acestea ar fi fost construite de cei doi meșteri. Nu cunoaștem exact dacă au fost proiectate de frații Maxim sau dacă morile au fost realizate după anumite schițe, însă, cu certitudine putem afirma că cele două mori au existat și funcționat la noi în sat. Una dintre cele mai în vârsta persoane din Bălăbănești (Butunoi Maria – 85 de ani) își amintește că pe vremea secetei din anul 1947, de Sfântul Petru și Pavel a măcinat orz la moara lui Iordache Maxim pentru a-și îngropa bunica (Ileana Tercu originară din Pupezeni).
Moara lui Iordache Maxim era amplasată pe o talpă de lemn circulară de 25-30 cm înălțime. Un lanț metalic asigura rotirea morii pe talpă în funcție de vânt. Două pietre identice, mari – în jur de 120 de cm în diametru dispuse orizontal înconjurate fiecare pe margini cu două cercuri metalice transformau boabele de porumb sau orz în făină. Deasupra celor două pietre ce aveau în centru câte un orificiu de 15-20 de cm era amplasat un coș pentru cereale. Două roți mari din lemn poziționate vertical antrenau prin intermediul unui alt mecanism de roți amplasat orizontal cele două pietre. Când nu erau clienți, câteva frânghii zdravene ancorau cele două roți de lemn din interiorul morii astfel încât cele patru pale (aripi) propulsoare se opuneau cu success forței vântului. Odată cu apariția morilor de foc (în Bălăbănești era cunoscută la acea vreme moara lui Nelu Codreanu), care funcționau cu păcură și motorină, clienții s-au rărit iar bătrânele mori de vânt deveniseră locul de joacă al nepoților lui Iordache Maxim și a prietenilor lor din sat.
Moara lui Iordache Maxim a fost transportată pe timpul comunismului de autorități la Galați fiind remontată în parcul CFR. Era încă în stare funcțională când a fost reamplasată. Moara a existat în parc o perioadă bună de timp până într-o zi când niște băieți ”deștepți” i-au dat foc. Cea de-a doua moară, a lui Iancu Maxim s-a deteriorat, fiind apoi dezmembrată.
Unul dintre cele mai interesante și ambițioase proiecte ale domnului profesor Neculai Pamânt constă în amplasarea unei mori de vânt tradiționale, sus – lângă casa de apă la intrarea în satul Bălăbănești dinspre Galați (vom reveni cu mai multe detalii).

Foto credit: Mișu Tașcă, București