Lumina crapă zariștile toate
Lumina crapă zariștile toate
Când cioburi de căldură se-nvelesc
În haite de cuvinte sfârtecate
Tăcerilor ce nu își mai vorbesc.
Cascadele în verde se îmbracă,
Răsuflul se dizolvă în eter,
Lumina crapă zariștea opacă
Pe chipul primăverii efemer.
Înmuguresc săruturi printre ramuri
Și jarul se încinge în cetate,
Lăuntrul dornic arborează flamuri,
Lumina crapă zariștile toate.
Sunt dorința ta dintâi
Sunt dorința ta dintâi
Izgonită din tăcere,
Fardurile arămii
Cadențează pe gerbere.
Stolurile de fiori,
Trunchiurile să erupă,
Au înlăcrimat culori
Și-au turnat alean în cupă.
Devorați de răsărit,
Stăm cu buzele-n răscruce,
Ceru-n pleoape pironit,
Inimile să descurce.
Desprinde-te din coapsa mea
Desprinde-te din coapsa mea în ramuri,
Lumină te îngroapă printre nori
Și scoate diminețile din hamuri
Cu semne de-ntrebare din viori.
Alunecă pe un lied în floare
Și clocotește-n lacrimi pe cuvânt,
Ca aripile de privighetoare
În piept să-ți bată luna de argint.
Cu gânduri pale seceră tăcerea
Și o culege în mănunchiuri mii,
Să-nnebunească-n palme mângâierea
Nisipurilor calde și pustii.
Tatiana Scurtu-Munteanu
Leave a Reply