„… Satul este căţărat pe dealuri. O râpă adâncă îi scrijăla coasta. Casele par aruncate cu ţăpoiul.
Primăvara atârna pe creştetul miilor de pomi mirajul cununilor aşezate de o mână nevăzută. Păsări cântătoare slovoslovesc. Miresme ca din vasul de alabastru al Magdalenei urcă pînă sus pe zarea de lumină a dealului.
Covoare verzi de semănătură crudă pe coastele satului se întind ca nişte ape ce dorm liniştite.
Şesul Jeravăţului era punctat de nenumărate oi şi vite mari. Mieii şi viţeii se zbenguiau printre ele iar rândunelele „furau apă” zbenguindu-se în văzduh.
Gara mică din câmpie sclipea ca un briliant.
Ghirlănzi de sate până hăt departe se ţeseau în vatalele primăverii …”
Autor: I. Gr. Oprişan – anul 1945
Notă explicativă:
ţăpoi ~oaie n. – furcă cu coadă lungă, cu două coarne drepte, folosită la ridicarea snopilor, cocenilor etc.
alabastru s.n. – varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.
slavoslovi, slavoslovesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) – a slăvi, a preamări pe Dumnezeu. – Din sl. slavosloviti.
vatală, vatale, s.f. – organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s.f.] – Din bg. vatala (pl.).
ghirlandă, ghirlande, [(pop.) ghirlănzi]. s.f. – împletitură decorativă în formă de lanț sau de cunună, făcută din frunze, flori (și fructe). Element ornamental, în arhitectură și în artele decorative, având aspectul unei astfel de împletituri. [Var.: ghirlántă s.f.] – Din fr. guirlande.
Leave a Reply