În centrul comunei, nu departe de blocul de locuințe, mărginit de DN24 și șoseaua ce duce spre școala Gheorghe și Maria Tașcă este poziționat stingher și lipsit de apărare un părculeț, unicul din comună! Nu are bănci, nu are alei dar are demnitate, căci în mijloc tronează impunător un monument închinat celor ce și-au dat viața crezând în destinul patriei noastre dragi, România.
Parcul nu are nume, nu are nici prieteni statornici. Are însă vecini hapsâni, lipsiți de caracter, oameni ce-i strâmtorează existență impingându-l la pieire și umilințe.
Vecinul din spate, gospodar din sat, și-a extins coteneața (magazia) până-n gard. Mai mult, cu timpul, inventiv de fel, a dublat utilitatea magaziei tranformându-i peretele din spate în gard, construind streașina în interiorul spațiului destinat publicului, nu care cumva să piardă vreo palmă de pământ sau să respecte legea. Lasă că merge, se-ncurajează vecinul – Primăria nu vede, nu aude și nu va face nimic iar părculețul nu se poate opune.
Și cum să reacționeze Primăria, când ea însăși a montat, în lateral, o stație de autobuz împodobită strident cu afișe electorale de găștile partidelor politice din Parlament, opturând într-o oarecare măsură vizibilitatea monumentului.
Nu departe de stația de autobuz, pe aripa laterală a parcului, un țarc model pentru găini susținut de piloni drepți ca aracii din vie aduce cinste centrului comunei fiind un exemplu de modernism și eficiență. Acum, poate n-o avea omul bani de piloni dar măcar Primăria să se sesizeze și să-i instaleze unii mai plăcuți ochiului nu de alta dar să nu se nimerească vreunul cu mână lungă la cursa de Bârlad căci sigur mai dispare câte-o găină. Din țarc în autobuz nu-i cale lungă. Iar dacă se va sesiza, să construiască și un trotuar modern ce-ar mărgini frumos parcul la șosea – cum s-a făcut la biserica Sf. Nicolae. Să ia seama Primăria că și garduțul parculețului trebuie schimbat căci este vechi și neuniform și să nu uite, ca primăvara, să planteze gazon și flori ca să le poată întreține până toamna târziu. Nici două, trei băncuțe mai cu gust nu ar strica căci cea din stația de autobuz e făcută cam în grabă. La plecare nu ar fi rău să instalați și un semn cu staționarea interzisă să nu-și mai lege Ion, aflat în barul de peste drum, calul de gard. El, săracul, nu a auzit încă despre criza bugetului local și național.
În încheiere stimați consăteni și onorată administrație, părculețul are două mari rugăminți.
În primul rând și-ar dori cu ardoare să rămână la ținută morală de parc. Nu care cumva să vă treacă prin cap să-l înjosiți, înaintându-l la rangul de butic, căci strămoșii celor scriși pe piatra monumentului nu vor îngădui asemenea umilință.
În al doilea rând, înainte de alegeri (în domeniul public cadourile se fac în ajunul alegerilor, nu de Crăciun), părculețul are o mare dorință. Poate vă lasă inima să-i mai aduceți pe lume vreun frățior – la Lungești, la Bursucani, la Zimbru, pe deal, la Cruce, numai să nu fie micuțul singur.
Să luăm exemplu de la bălăbăneștenii de peste Prut, din Basarabia.
Autor: Florin Munteanu
nelutiu says
Triste sunt locurile pe acolo! Pana si vecinul al carui cotet de gaini, indraznise sa-si ceara unele drepturi de habitat pentru zburatoare macar, daca pentru gradina nu, a primit peste groapa o gaina(Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!) deoarece pe ale lui, i le luasera comunistii, inca de pe cand se dadeau cotele la bolsevici. Inaintea ”fabricarii” prin stramutare al acestui monument funerar al eroilor, din paduricea tot mai rara de salcami, de la serpentina rutiera, unde era o mare cruce demolata de comunisti, si unde ar fi trebuit sa-si faca statui, vlastarele comuniste care faceau foc de tabara(in padure se intelege!). …………