Păcătoșii

Cuvânt înainte,

La rugămintea, bunului meu prieten d-l profesor Neculai Pământ, m-am hotărât, e drept cu greu, să fac cunoscute pe „Xpress Bălăbănești” modestele mele schițe polițiste inspirate de fapte absolut reale, care au fost publicate de-a lungul anilor în săptămânalul „Gazeta Poliției Ieșene” unde am îndeplinit functia de redactor șef.

Dacă voi primi semnale…că aceste texte sunt interesante, voi continua …dacă…nu…nu! Și o să încep cu o schiță polițistă….

Păcătoșii

– Fugi dom’le de aici… Nu o să-ți accepte procurorul așa ceva în vecii vecilor și o să ne facem și de râs. O să intrăm în „Cartea Recordurilor”, îți spun eu. Trebuie să găsim altceva. Altceva ca să-i putem « închinga » pe borfașii ăștia care nu sunt deloc proști. Avem de-a face cu niște profesioniști Gicule, asta e! Obișnuiește-te cu ideea asta și lasă visurile băiete. Coboară cu picioarele pe pământ. Polițistul criminalist nu este un visător, las’pe alții să fabuleze. Noi trebuie să ne facem treaba, să ne gândim la probe adevarate, nu la închipuiri. Subcomisarul Mihai Bogatu era chiar agasat de insistențele inspectorului de poliție Daniel Georgel Mociuga, cotat drept un lucrator criminalist ambițios. Daniel părea că de data aceasta sărise calul.

– Bine, bine d-le subcomisar, am înțeles că nu puneți temei pe iscodirile mele, dar făgăduiți-mi o discuție cu procurorul pe această temă. Nu e păcat să ne scape printre degete acesti păgâni fără de scrupule?

– Nu-ți promit nimic, Gicule. Eu ca judiciarist am făcut tot ce am putut. Am găsit suspecții, ba încă și un posibil corp delict la forțarea bisericilor. Mai mult, deocamdată, nu pot face. Vorbește tu cu procurorul. Ce tu nu nu ești ofițer ca și mine!?

Subcomisarul avea dreptate, criminalistul cam încerca să-l bage la înaintare. Dacă o fi să se facă de râs, măcar să se facă el, ca unul ce nu este „specialist” în domeniu. Dar el ditamai criminalistul, să avanseze asemenea tehnici? Îi era jenă de reacția procurorului.

Dar care era obiectul gâlcevei între cei doi ofițeri?

De cel putin trei luni de zile, acea localitate montană era bântuită de un „păcătos”, sau de o bandă de „păcătoși” care au spart cel puțin 15 biserici, din care au sustras icoane și alte „odoare” bisericești dar care însă nu erau suceptibile a face parte din patrimoniul cultural național. Modul de operare era același, respectiv forțarea ușilor masive de lemn (parte dintre ele căptușite cu tablă groasă de câțiva milimetri). Din interior erau alese cu grijă numai anumite icoane sau alte obiecte valoroase prin vechimea și lucrătura lor. Se pare că hoții ori acționau la comanda, ori se pricepeau în a evalua valoarea acestor obiecte. În bisericile respective erau și alte icoane, poate mai atrăgătoare decât cele vizate, însă erau luate chiar cele care prezentau cu adevărat o importanță deosebită. Subcomisarul Mihai Bogatu, ce răspundea de „spargeri”, și comisarul de poliție Ion Aștefanesei, șeful Serviciului judiciar, au apreciat că au de a face cu o adevărată „filieră” de sustragere și plasare a acestor obiecte de cult care, prin anumite cercuri din străinătate, aveau un preț de invidiat! După activități istovitoare de investigații filaj, pânde etc s-a ajuns la formarea unui cerc restrâns de suspecți – frații Constantin și Nicolae Maris, respectiv Gheorghe Căldăraru zis „Măturică”. Se părea că liderul grupului „creierul” afacerii ar fi fost Constantin Maris zis „Călugărul”, fost condamnat pentru escrocherie și comerț neautorizat cu obiecte de cult. Individul se îmbrăca în călugăr și se ocupa cu plasatul unor icoane „învechite” artizanal, prin afumare etc unor persoane neavizate ori credule. În acest mod a reușit să păcălească mulți străini dar și cetățeni români, prezentând ca autentice niște icoane fără nici o valoare de patrimoniu. Erau icoane obișnuite, pictate pe lemn, pe care le procura de la anumiți meșteri, după care le supunea unui proces de „vechire” prin expunerea la intemperii, afumare etc. În afară de aceasta se ocupa și cu valorificarea în condiții ilegale a unor obiecte de cult. Din investigațiile efectuate au rezultat indicii clare că la domiciliul lui „Măturică” se găseau mai multe din odoarele sustrase din biserici. Subcomisarul Mihai Bogatu a solicitat și a obtinut mandat de percheziție pentru cei trei suspecți. Cu ocazia descinderilor simultane la domiciliile celor în cauză nu s-a găsit însă mai nimic. Totuși, inspectorul de poliție Daniel Georgel Mociuga nu s-a lăsat și de la domiciliul lui „Măturică”, a ridicat un obiect metalic de o formă curioasă. Era de fapt o piesa componentă de la dispozitivul de tragere a unei caruțe de către cal. Numai că această piesa fusese modificată cu ciocanul, având acum forma unui levier, este adevărat atipic.

Un alt obiect ce a atras atenția polițistilor a fost o scoarța din lână, identică cu una furată dintr-o biserică. Ghinionul polițistilor era acela ca acest „laicer” de lână nu se deosebea cu nimic de multe altele de acelasi fel. Nu avea nici un element de individualizare ca să poată fi considerat o probă. Tot la domiciliul lui Măturică s-a mai gasit o mănușă, folosită la menaj, care nu-și avea rostul în casa unui burlac, casă în care de altfel, domnea o mizerie cruntă. Subcomisarul Bogatu era absolut convins de vinovația celor trei, dar nu le-o putea demonstra. Era deasemenea convins ca acel laicer a fost probabil folosit la căratul obiectelor de cult sustrase din biserica respectivă. Ulterior, a rămas în casa lui Măturică și nu a scăpat de el tocmai pentru că nu prezenta nici un pericol fiind identic cu multe altele. Deși cei trei au fost cercetați trei zile în stare de arest preventiv, nu s-a putut scoate nimic de la ei.

– Măcar o iconiță cât de mică, un sfeșnic, ceva să fi găsit, …dar nimic, … nimic, se lamenta subcomisarul Bogatu. După expirarea mandatului, acesta nu a mai putut fi prelungit din lipsa de probe, suspecții au fost puși în libertate.

-Putem să le punem cruce de acum la toate aceste dosare, se plângea subcomisarul. Le presărăm cu sare să nu se strice și le punem la păstrare. Alta soluție nu avem. Degeaba am adulmecat hoții, dacă nu-i putem dovedi și lega! Doar dacă vor continua și îi vom prinde în flagrant. Altcumva e greu cu șmecherii ăștia! În aceste momente de „răstriște” pentru ancheta , a intervenit inspectorul Mociuga (Gicu, cum era apelat de colegi și superiori) cu ideea lui trasnită – „levierul de cauciuc”. O să înțelegeți imediat despre ce este vorba. Criminalistul studiase și restudiase toate urmele ridicate de la fața locului, în special urmele de « râcâire », zgâraiere cu un obiect contondent pe tocul ușilor sparte. Cu ajutorul unei substanțe neconvenționale să-i zicem cauciuc a obținut mulajul acelor urme …zgâraieturi de pe tocul ușilor, un fel de negativ al obiectului cu care s-au creat zgâraieturile. De fapt, substanța folosită nu era chiar cauciuc. Ofițerul se folosise de oportunitatea unui atelier local ce utiliza pentru executarea de izolații două substanțe fluide care se solidificau la amestec. Tiparul obținut se…îmbuca perfect cu levierul improvizat găsit la percheziție! În acest fel inspectorul Mociuga ar fi vrut să demonstreze că levierul ciudat, găsit la Măturică, ar putea fi proba zdrobitoare necesară la stabilirea vinovăției suspecților. Ei bine, criminalistul Mociuga se chinuia să-l convingă pe judiciaristul Bogatu să-l susțină în fața procurorului cu acea năzbâtie de „cioc” de cauciuc. În cele din urmă, subcomisarul Bogatu a acceptat cu jumătate de gura reușind să-l facă atent pe Iulian Doboseru – procurorul care le supraveghea cazul. Iulian Doboseru era un procuror relativ tânăr și a fost vizibil marcat de emoțiile și „teoria” criminalistului.

– Da, mi se pare foarte interesantă teoria dumitale d-le Gicu. Câte urme de astea avem?

– Cel puțin 9-10 cazuri d-le Procuror, se pot observa clar pe suportul de lemn al ușorilor câteva striații care sunt absolut individualizate. Ele nu au putut fi create decât de acest levier curios găsit la locuința lui Măturică, reproduse de mine prin ciocul de cauciuc.

– D-le Procuror, dacă indivizii ăștia se vor vedea definitiv în arest, își vor da drumul și vor face marturisiri complete, încerca și subcomisarul Bogatu să pună umărul la convingea magistratului.

– Mde ce să zic d-le Bogatu, eu emit mandatul de arestare, nu dumneavoastră! Deși trebuie să remarc faptul că sunt convins optzeci la sută de vinovăția suspecților pentru a fi sută la sută vă propun un experiment.

Criminalistul aderă imediat entuziasmat de ideea procurorului. Utilizând o ușă adevărată, de consistența celor sparte la biserici, inspectorul Mociuga a folosit levierul găsit la Măturică forțând-o până s-a deschis.

Striațiile rezultate erau identice cu cele găsite cu ocazia cercetărilor la fața locului. Apoi, mulajul executat de criminalist prezenta în zona corespondentă levierului original aceleași crestături ce au „înscris” striațiile incriminatoare pe tocurile de lemn ale ușilor sparte.

Toate aceste demonstrații au fost detaliate într-un raport de constatare care l-au convins pe Iulian Doboseriu să emita mandate de arestare pe numele celor trei suspecți. Modul lor de operare și prejudiciul imens justificau și acestea într-o oarecare masură arestarea. Odată încarcerați, borfașii au început să mai piardă din tupeu. Primul abordat a fost Măturică, căruia i s-a explicat cu răbdare de ce este suspectat și de ce a fost arestat.

– Măturică ai feștelit-o, l-a luat în primire, cu năduf, subcomisarul. Levierul acesta care s-a găsit la tine acasă este unul și același cu cel care s-a folosit la spargerea bisericilor. Uite acestea sunt urmele ridicate de la fata locului, acesta este mulajul de cauciuc și experimentul prin care d-l inspector criminalist ne-a demonstrat că nu mai este nici o îndoiala. Levierul găsit la tine acasa este arma…păcatului! Nu mai avem nevoie de alte demonstrații. Dacă vrei să iei totul asupra ta n-ai decât. Dar noi știm exact că ai acționat împreună cu Călugaru și fratele său. Așa este?

Măturică a cedat.

– Nu, nu se poate, eu care n-am luat mai nimic, sa trag toate ponoasele. Mie să-mi putrezească oasele la pușcărie și ei să zburde în libertate. Nu, nu o să se întâmple așa ceva!

– Ei vezi, așa, … mai zi, l-a încurajat subcomisarul Bogatu pe cel preocupat să-și recunoască faptele și să se căiască de comiterea lor.

– Așa dupa cum ați intuit, Călugăru a fost creierul. El l-a momit și pe fratele său – prietenul meu Nicolae. Știind că mă pricep la deschis uși, m-au luat și pe mine în grup. Și, le-am făcut pe toate cu acel levier pe care l-ați găsit la mine acasă.

– Bine, bine, acest lucru îl știam și noi, a continuat subcomisarul. Dacă vrei să te credem ca-ți pasă de soarta ta și vrei să-ți ușurezi situația, nu ar fi lipsit de importanță să ne spui unde și cum ați plasat „odoarele”.

– Din păcate nu pot să vă ajut prea mult, eu am luat mai nimic. Nu știu cu cât se vând chestiile astea, dar vă spun cinstit că mie mi-a dat Călugaru o dată 15 milioane de lei și a zis că-mi mai da șapte după ce aveam să mai dăm atacul la două biserici pe care le vizase. Dar după ce ați pus mâna pe noi nu am avut ce mai face. Apoi când ne-am văzut din nou liberi am prins curaj. Acum mi-a pierit de tot. Nu sunt eu tartorul. Întrebați-l pe Călugaru. Trebuie să mai știti ca acest Constantin Maris o făcea într-adevăr pe călugărul și înainte de a da atacul. Se prefăcea un credincios smerit și zăbovea mult timp în biserici ochind ce era mai valoros în lăcașul repectiv. Știu că are o tipă cu un magazin de vechituri și obiecte din acestea de artă în orașul « B »…Acolo si-a mai plasat, cred eu, ce am „strâns”. Eu nu sunt vinovat într-atât încât să iau totul asupra mea. La finalul anchetei a fost identificată și Magdalena Gheorghian Popovici, patroana unui anticariat și a unei galerii cu obiecte de artă. Aceasta a achiziționat obiectele furate de cei trei si le-a plasat la rândul ei unei rețele specializate ce acționa inclusiv pe internet. Cu toate acestea o parte însemnată din obiecte au fost recuperate fie din magazia patroanei, fie de la persoanele cărora le-a vândut marfa pe sume importante de bani. Călugăru și fratele său Nicolae nu au deschis gura până nu li s-au expus pe biroul subcomisarului Bogatu o parte importanta din obiectele furate. Cei trei au fost condamnați pentru comiterea infracțiunii de furt calificat și constituire în grup.

Măturică a beneficiat de circustanțe atenuante.

Autor: cms șef (r) de poliție Ioan Bodia