O istorisire din primul război mondial – din Gara Bălăbănești (22 – 23 decembrie 1916) – I

Pe stânga liniei ferate, ceva mai sus de gară să vede o clădire mare cu etaj, cu cerdac de jur împrejur, și sus și jos. Aceasta este locuința proprietarului moșiei B. M. Nicolau, ale cărui produse să vând în parte în bufetul clădit lângă gară. La ora 11 a. m. am plecat și după un ceas am ajuns la gara Berești, trecând prin tunelul cu același nume și care ține 16 minute numărate. Noaptea am dormit în gara Bălăbănești.

23 Dec. 1916. / 5 Ian. 1917.

În dimineața acestei zile frumoase am făcut o plimbare prin apropierea gării, pe marginea pârâului Jeravățu și în drum am întâlnit pe preotul din Odaia Bursucani, comună vecină, de pe valea Trestiana, care venea dela o moșiuță a lui (părintească) de pe hotarul com. Bălăbănești. Acest preot, în etate cam de 60 de ani, poartă numele de Pavel Chiricuță: el mi-a spus că originea comunei Bălăbănești să ridică pe timpul lui Ștefan cel Mare, care a dat bravului său Capitan Bălăban, drept răsplată pentru vitejiile lui tot pământul de pe ambele maluri ale pârâului Jeravățul; rnoșie mărginită la sud-vest de pârâul Hobanul și la nord-est de pârâul Trestiana, cari păraie toate să varsă, în râul Bârladul. Comuna Bălăbănești are un singur cătun: Lungești.

Preotul Chiricuță, om cu dare de mână, având ca proprietate dela părinți o frumoasă moșiuță de 15 fălci și având numai 3 copii: o fată măritată în Bălăbănești și 2 băieți, le-a dat acestora o bună instrucțiune, fiind amândoi doctori în teologie dela facultatea din Cernăuți.

Cel mai mare Toma, dupa ce a luat doctoratul a fost un an în Germania, unde a urmat cursurile la o facultate de litere, apoi s’a însurat și sfințit ca preot în Bârlad; acum este pe front ca preot al unui regiment de infanterie; celălalt n’a apucat să se sfințească ca preot pe când a început răsboiul nostru, a fost recrutat și acum urmează la Școala de ofițeri din Botoșani, timp de 6 luni, după care va fi trimis pe front.

Seara după mâncare stăteam de vorbă în vagonul nostru și ne găteam de culcare, căci trenul după cum spunea șeful gării va pleca spre Bârlad numai pe la 12 noaptea. Stând de vorbă, pe la ora 10, ne-am pomenit cu un sergent sanitar rus și cu o soră de caritate rusoaică, cari veneau dela Foltești, unde au funcționat la un spital rusesc de răniți, cerându-ne ospitalitate până la Bârlad. Deși cu oarecare jenă din cauza sorei, i-am primit cu plăcere și voie bună. Sora de caritate se ducea în permisie, lângă Petrograd, ca să-și vază părinții. Sergentul era un român dela Chișinău și să numea Vasile Broască. În viața lui civilă ocupase postul de secretar al celei mai mari Societăți cooperative de consum din Moscova, care are 5000 de sucursale în provincie și acărei circulație anuală este cam de 140 milioane de ruble. El a lost concentrat dela începutul răsboiului, 1914, și dat la serviciul sanitar al armatei, unde este însărcinat cu secretariatul serviciului la care este atașat. Broască vorbește bine românește, ca toți Românii Basarabeni, care au învățat numai școală rusească; vorbește limba poporului, pe care o știe din casa părintească. El a învățat cursul secundar și apoi o școală de contabilitate; a făcut și o călătorie instructivă prin Europa, mai ales în Germania: limba nemțească o vorbește binișor. Întrebat asupra numelui său, cum de a scăpat nerusificat, ne-a spus că tatăl său își schimbase deja numele de familie în Brascov, dar murind el, fiul a avut din această cauză, oarecari dificultăți la luarea moștenirii, pentru care ș’a reluat numele, iscalindu-să Brosca, ca să, nu fie întocmai moldovenesc; mulți moscoviți îl cred după nume italian de origine. El este în etate, de 29 de ani, cu chipul românesc, și pare a fi în curent cu stările politice și economice ale marelui imperiu aliat.

(Va urma)

Sursa: “Însemnări din Răsboiul României Mari” / Tomul I – “De la mobilizare până la pacea din București” / pg. 65, 66, 67

Autor: Dr. Vasile Bianu / Medic Colonel I. R. / Fost medic primar al  Spitalului “I. C. BRĂTIANU” din Buzău / Senator de Huedin

Text cules din sursa menționată mai sus de Florin Munteanu