Se joacă ceasul pe perete
În sensul timpului trecut
Uitând că nu poate să spere
A măsura o clipă-n plus
Se scurge liniștea din beznă
Iar nopțile devin mai reci
Nu trece-o clipă de durere
Și s-a mai stins o stea din veci
Și clipa aceea de plăcere
Cât timpul pare împlinit
E doar fantasma efemeră
A unui ideal nescris
Divină-i clipa de speranță
Când învățăm a ne uita
Și-abandonăm orice plăcere
În brațele altcuiva
Și iarași se deschide cerul
Urcându-mi sufletul la El
O clipă de eternitate
Mă trece pragul, în mister!
Vasile Jaravat
Leave a Reply