Apatie generală. Mutre plictisite, căscături, oftaturi, foșnet de ziare cu texte stupide și la fel de plicticoase ca și activitățile ce urmau să se desfășoare. Mai în spatele sălii, șușoteli îngrijorătoare…
– Mă tu ți-ai conspectat lecția 2…aia cu societatea multilateral dezvoltată? Iha, parcă am scris ceva da’ tu o ai pe aia cu …omul nou? … dă să scriu și eu ceva, măcar titlul.
Ca și titlul avea cinș’pe…douăzeci de rânduri. Trebuia scris corect și subliniat. Apoi, o fraza două de început, una la mijloc și una de încheiere, dintr-o stufoșenie de lecție politică lungă cât o dezbatere din parlamentul zilelor noastre.
Cred că cei mai vechi de zile și-au dat seama că ne aflam la ora de învățământ politic.
La un moment dat, se deschide larg ușa de la sala de festivități și tovarășul locțiitor politic își face apariția. Vă așteptați poate la o moacă anchilozat de serioasă, la vreun bine hrănit cu chelie și căutătura sticloasă de pește mort. O…nu, locțiitorul politic era un barbat zvelt – 40 de ani, dezinvolt, îmbrăcat impecabil, spiritual.
Cu o privire complice, deschide gura și … îi scapă porumbelul: – Ei care-i treaba tovarăși? Nu ne temem de învățământul politic nu-i așa? Ne temem de veșnicia lui! Și apoi își garnisește zicerea cu un zâmbet larg hăhăind cât se poate de sincer și nevinovat.
Toți am rămas cu gura căscată, stupefiați de uimire. Ce spune ăsta, o fi luat-o pe ulei? Rumoare generală, priviri buimace speriate chiar. Uau…ce se întâmplă?…ne aflam în plină epocă de aur și de…tăcere a cuvântului! Ce-o fi asta …e de rău…la sigur!
Toată plictiseala, apatia, somnolența dispar ca prin minune ca un vălătuc pasager de negură de pe fețele noastre.Minunea a ținut doar câteva secunde. Politrucul…mă rog politicianul acelor vremuri a realizat că …a cam sărit pârleazul într-un câmp cu mărăcini neiertători unde fundul tovărășeniei sale și posteriorul domniilor noastre, ucenici în Marxism Leninism, erau în pericol.
Momentul a fost însă o străfulgerare, o rază de laser care a scrutat și pârjolit întunericul minților noastre. O secundă ….suficientă să mi-o amintesc și să mă ajute să „loghez” cu realitățile în care viețuim acum.
Vă amintiți de câte ori întorceam plictisiți fila de pe învățământul marilor conducători când era vorba despre politicianismul regimului burghezo-moșieresc? Ei…ei și acum sporovoiala „managerilor” dreptaci ori stângaci ce este? Nu tot politicianism searbăd și găunos? Nu vă încearcă același sentiment de plictiseală și lehamite? Vă mai amintiți de sloganul acela…„minți ca o gazeta imperialistă”? Ei na ! Că acum ce este televizorul? Televizorul si poporul! Nu aveți iarăși sentimentul ca suntem duși cu preșul…adicătelea manipulați? Chiar si de mine mi-e lehamite. Că m-am lungit cu vorba aiurea ! Ce? Nu se știe ? Nu se simte? Că mergem din prostie în prostie? Doamne fă o minune, și dă-ne nouă astăzi un politruc mintos și bărbat, care să știe a mânui laserul izbăvitor și scapă-ne de prostia și lăcomia omenească. Amin!
Autor: I. Bodia
Leave a Reply