Sus pe cerul înstelat
Luceafărul argintat
Clipește cu zorile
Ce dă’n rouă florile.
De pe coama de gurgui
De prin zarea satului
Dă o rază de lumină
Lâng’o tufă de sulfină
Cântă’n ogor ciocârlia
Rândunici aduc solia
Primăverii calde
Dorul să mi-l scalde,
Că n’am dat geană de geană
Și-am visat fără prihană
La fetița-mi dragă
La gurița-i fragă …
Dragoste tristețe grea
De ce-mi cuprinzi inima
Și-mi dai capul focului
Și gura norocului
Fă-mi Doamne și mie-un bine
Adu-mi-o în nopți senine
Să o strâng la pieptul meu
Să simtă ce simt și eu
Și în taina nopții albe
Să-i împletesc mândre salbe
De bujori și lăcrămioare
Albe ca rupte din soare.
14 Aprilie 1952
Autor: Ion Uică / Din caietul “Poezii”, ajuns la Bălăbănești, … care nu a fost niciodată publicat.
Leave a Reply