* „Aduceţi un doctor care să fie al nostru” *
Ascensiunea edilitar-gospodărească a comunei Rădeşti este umbrită de lipsa unui medic şi a unei asistente care să se ocupe de problemele curente de sănătate ale localnicilor. S-a intrat în cea de-a treia lună de când uşa dispensarului sanitar uman nu s-a mai deschis. Odată cu plecarea la Bălăşeşti a doctoriţei Mihaela Petrea, Rădeştiul, din punct de vedere medical, a coborât în întuneric.
Întrucât, conform noilor reglementări în domeniu, domnişoara Petrea a trebuit să opteze pentru una din cele două comune în care profesa la 31 martie a.c., Rădeşti şi Bălăşeşti, „fixarea” sa în zona localităţilor Ciureştii Vechi, Ciureştii Noi, Bălăşeşti şi Pupezeni a lăsat satele Cruceanu şi Rădeşti „descoperite”.
Realitate de Rădeşti, dureroasă: presiunea din ce în ce mai crescută exercitată de lumea din comună asupra primarului Ioan O. Porumb: „Faceţi ceva pentru redeschiderea cabinetului medical”, „Aduceţi un doctor care să fie al nostru!”, „Gândiţi-vă că nu are cine să ne facă o injecţie…”
Bătrânii se simt abandonaţi. Tinerele mame sunt revoltate – Galaţiul pare, pe moment, să-şi fi luat mâna de pe Rădeşti.
Cabinetul medical, la pământ – nici doctor, nici asistentă
Declaraţia primarului Porumb: „Ce poţi să le spui oamenilor când ei ţi se plâng că n-au cui să se adreseze când se impune să fie văzuţi de medic? Am încercat variantele care îmi sunt la îndemână, respectiv, să atrag spre Rădeşti una dintre doctoriţele din comunele vecine, cum ar fi, de exemplu, cea de la Jorăşti. Răspunsul primit: ˝Dacă aş lua şi Rădeştiul se va afla şi voi fi penalizată˝”.
„Insistând, la Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Galaţi, la domnul dr. Valentin Boldea, mi s-a spus de la bun început: ˝Nu avem medici din care să putem repartiza unul la Rădeşti. Şi nici asistente sanitare˝. Mai uşor aş fi suportat o lovitură în cap decât ceea ce îmi auziseră urechile”.
„Fosta asistentă medicală de la Rădeşti, doamna Mina Burducea, soţie de poliţist, a părăsit şi ea postul după plecarea doctoriţei Petrea la Bălăşeşti – nu mai avea cine să o plătească. Transferându-se la Staţia de Ambulanţă Galaţi, îi simţim lipsa. Ar fi fost bine dacă în timpul ei liber i s-ar fi permis să aibă grijă de oamenii din Rădeşti, dar am înţeles că nu se poate. Mi se cere s-o conving să revină înapoi – ˝Cu asistenta Burducea în comună, ne-am simţi în siguranţă. Readuceţi-o la dispensar!˝”
„Ne-am îngrijit să avem spaţii pentru cabinetul medical individual – amenajate, conectate la reţelele de apă curentă şi electrică. În plus, sunt în măsură să acord şi unele facilităţi medicului care ar veni la noi – numai să găsim unul”.
„Fişele personale ale asiguraţilor se află în gestiunea doctoriţei Petrea. Le-ar preda, dar cui? Când are cineva nevoie de un act de la ea, se duce la Bălăşeşti. Fiecare se descurcă cum poate, apelând la policlinicile cu plată din Galaţi, Bârlad”.
„Şi vă mai relatez un aspect: telefonându-se la 112, de multe ori se întâmplă ca personalul ambulanţelor să rezolve pe loc, în câteva minute, cazuri prezentate la telefon ca fiind grave, ceea ce nu s-ar întâmpla dacă pacienţii din această categorie ar fi fost văzuţi de medicul de familie”.
Asistenta, plătită cu bani puţini
Ileana Popa (79 de ani): „Îmi este tare greu. Ieri am telefonat la Jorăşti, cerând să fiu înscrisă pe lista medicului de acolo. Răspunsul primit, unul negativ. Sunt cardiacă, mă supără rinichii, am fierea scoasă… Cred că înţelegeţi în ce fel de situaţie mă aflu. Rădeştiul a avut o asistentă pricepută, dar a pierdut-o şi pe asta pentru că era plătită cu bani puţini”.
În loc de medicamente, leuştean
Teodora Burlacu (76 de ani): „Am tensiunea 25 şi ca să cumpăr medicamente îmi trebuie reţetă eliberată de medic. De o lună îmi duc zilele cu ceai de leuştean. La noi, şi spun un adevăr, cei care au venit, şi mă gândesc şi la medici, s-au făcut oameni bogaţi. Ştim să respectăm un doctor, ştim să avem grijă de el…”
Unde eşti, doctore?
Viorica Păvălaşc (72 de ani): „Să nu mă întrebaţi cum trăiesc. Personal, în fiecare zi am nevoie de medic. Nu mai vorbesc de fiul meu, izolat la pat”.
Îi aude cineva pe oamenii aceştia?
Autor: Ion Trif Pleşa / 25 iunie 2011
Sursa: „Viața Liberă” Galați
Leave a Reply