Din colecţia “Cele mai frumoase poezii despre iluzii”
dea dumnezeu să ţi se rupă lancea
când o să-ncepi s-arunci în moara mea!…
chiar dacă sunt naivul de la mancha
şi nu poftesc femei de catifea,
am dreptul să visez măcar o dată
cum doarme dulcineea în iatac,
iar eu îi fac bezele, ceai, salată,
cartofi prăjiţi…şi nu ştiu ce-i mai fac!
am dreptul să mă satur de păcate,
am dreptul să mă spânzur de o stea,
iar moara mea cu pietre nestemate
să macine ce ştie şi ce vrea,
să macine acum, cât bate vântul,
cât rosinanta încă are sens!…
aruncă lancea, hai…mă bate gândul
că am rărit păcatele prea des!
Autor: Ion Zimbru
Sursa: Viața Liberă Galați
Leave a Reply