De ce este atât de obișnuit ca în Finlanda, un adolescent normal să termine primele 12 clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă și citind o carte pe săptămână?
Ora 07:45 – Saili (15 ani) așteaptă autobuzul urban care îl va lăsa la poarta școlii (nu există autobuze școlare ca în Canada). Autobuzul trece la fiecare 5 minute.
Finlandezii încearcă să-i facă pe fiii lor să fie independenți de mici. Pe foarte puțini dintre ei, părinții lor îi duc cu mașina până la școală. Biletul este subvenționat de către municipalitate.
Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de școală. În exterior, instalațiile școlii dau o impresie spartană. Niciun muc de țigară, nicio hârtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.
Ora 9:15 – La cursuri
Finlandezii mizează pe studiile de limbă maternă, matematică și engleză. 75% dintre materii sunt comune în toata țara . Restul îl alege școala, în acord cu profesorii, părinții și elevii.
Orele sunt scurte, intense și, mai ales, foarte participative. În interiorul școlii, curățenia este și mai evidentă. Totul pare recent dat în folosință. Pe bănci și pupitre nu sunt semne, și nu se scrijelește nimic.
Școala este publică și, bineînțeles, gratuită, dar cu instalații demne de un colegiu “scump” din Spania.
Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu pești tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiționat, multe plante. Fiecare doi elevi au câte un calculator.
O duzină de mașini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri… O sală de sport acoperită, un auditoriu pentru orele de teatru și o sală de mese cu autoservire. Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
Ora 12:00 – Mâncare caldă, nutritivă și gratuită
Saili are o jumătate de oră pentru prânz, la restaurantul școlii. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv, și cu multe feluri de salate și fructe. Se bea apă sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecărui oraș.
Dacă orele se prelungesc până după amiază, școala are obligația de a oferi o gustare elevilor.
Ora 16:05 – Înapoi acasă, Saili joacă hochei cu fratele lui mai mic.
Nu există delincvență, străzile sunt sigure. Când se lasă seara, Saili și fratele lui, care au învățat să găteasca la școală, pregătesc cina pentru parinții lor, dacă aceștia întârzie la serviciu.
Ora 18:30 – Cina și sauna (aceasta, de 3 ori pe săptămână) sunt momentele în care familia se află împreună.
Se conversează mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorințele, progresele și nevoile lor. Dar, în aceeași măsură, se fac și planuri de vacanță pentru toată familia, în comun.
Ora 20:15 – Temele și la culcare
Copiii finlandezi au foarte multe teme de casă, dar Saili le termina rapid, într-o oră sau două, pentru că de-abia așteaptă să se urce în pat și să citească Harry Potter în engleză.
Pentru Saili, școala este ca un serviciu.
– “Dacă un copil dorește să studieze, poate să ajungă medic, judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una săracă”.
– Educația fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la gradiniță până la absolvirea unei universități. “Sunt banii cel mai bine folosiți din impozitele noastre”.
– Studenții plătesc doar cărțile și mâncarea (2.50 euro la restaurantul facultății).
Apoi, statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenții pentru închirierea unei locuințe și primul salariu.
– Elevii au un respect total față de profesori, și se vede în orice moment politețea în relațiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu și corect îmbrăcați și pieptănați.
– Într-o școală din centrul capitalei Helsinki, sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este același. Sistemul educațional nu este elitist și nu urmărește producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.
– Președinta Finlandei, Tarja Halonen, licențiată în Drept și profesoară:
“Când îi cert pe studenții mei, le spun că irosesc banii contribuabililor”.
– Nu exista repetenți, deși nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, “pentru simplul motiv ca viața însăși nu se trăieste decât o singura dată”.
Se studiază pina când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.
– “Ziua de lucru” a lui Saili este intensă, de la 8 până la 15.
Orele sunt însă scurte, de 45 de minute. Una dintre recreații se petrece obligatoriu afară, în aer liber.
Se stimuleaza raționamentul critic, înaintea memorării mecanice.
Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, artă digitală, coafură, arte marțiale, hochei, schi, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanică sau muzică.
Elevii cântă la vioară, chitară electrică sau la ce preferă.
Și, încă odată, se încurajează gândirea critică și se discută.
– “Saili încă nu s-a hotărât ce vrea să facă mai încolo – chimie, medicină veterinară sau creație de jocuri video.
Îl întreb dacă este fericit. Fără să clipească, îmi răspunde – ” da.”
Dar exista un secret – pe la anul 1600 s-a legiferat că cine nu știe să scrie și să citească nu are voie să facă copii!!!
Notă. Textul a fost primit în căsuța electronică a Xpress-ului de la o persoană cu adânci rădăcini în comuna Bălăbănești (sat Lungești), actualmente locuitor al orașului Gatineau – Canada. Vom reveni cu imagini și subiecte interesante din Finlanda la începutul lunii mai de la Campionatul Mondial de Hochei, grupa elitelor.
Leave a Reply