Moto: “şi caut, caut cheile furtunii,
să pot ajunge dincolo de ieri,
să mor aproape de sonata lunii,
străpuns de lancea ochilor homeri”
(anonim folk)
Miroşi a furtună, miroşi a zăpadă,
a secetă lungă, a plâns, a mister…
în rochie neagră, cu trenă uscată,
s-aude izbindu-se luna de cer!
Miroşi a cutremur, miroşi a ruină,
a hohote oarbe, a tot, a nimic…
doar luna s-aude cum cade-n grădină
şi strigă la mine că moare de frig!
Miroşi a triremă căzută pe gânduri,
lovită aiurea de zei şi corsari…
doar luna mai bate hulpavă pe scânduri,
pe sâni, pe picioare, pe ochii amari!
Doar luna mai suflă pe urmele mele
murdare de tot ce a vrut Dumnezeu…
adio, corabia mea de nuiele…
mereu nu a fost niciodată mereu!
Autor: Ion Zimbru
Sursă: Viaţa Liberă Galaţi
Leave a Reply