Am aruncat cu o piatră-n noapte
S-alung o stea de lângă lună
Căci nu doream să sting lumina
Din casă, … a candelei străbune
Am aruncat cu o piatră-n foc
Să-ntorc din drum văpăi cumplite
N-am vrut să simt durerea lor
Cuprinsă-n suflete pierdute
Am aruncat cu o piatră-n apă
Să crăp oglinda rea din tindă
Nu pot privi la lumânare
Copii gazați și arși de-o grindă!
Am aruncat cu pietre-n demoni
Convins de faptul că există
Ca să mă lepăd de ispite
De frică și de-a lor poruncă
Pătruns de-o furie păgână
Și-nverșunat de-atâtea pierderi
Am strâns o piatră rece-n mână
Și-am aruncat spre cer, cu temeri
——————————————-
Văzând un moș făcând mătănii
În fața candelei străbune
Tăcut, m-am așezat pe-o prispă
Și m-am simțit pierdut prin lume
Învins, … căzut în neputință
Am realizat, într-un târziu
Că moartea zilnic ne servește
Cafea amară, cu venin
Autor: Vasile Jăravăț
Leave a Reply