În anul 1995, în publicaţia spaniolă El Pais, Antonio Gala Velasco descria într-un mod mai puţin obişnuit ultima coridă a toreadorului columbian Alvaro Munera. În anii ce au urmat, până în zilele noastre, textul lui Velasco a circulat frecvent în presa scrisă şi pe internet devenind una dintre cele mai emoţionante poveşti scrise vreodată, poveste ce are ca eroi doi duşmani de moarte – matadorul nemilos şi tarurul fioros.
Se spune că ultima înfruntare a lui Alvaro Munera a fost o experienţă traumatizantă pentru matador. În faţa a mii de susţinători, înainte de ai aplica lovitura fatală taurului deja rănit, temutul toreador a străpuns cu privirea ochii animalului rănit. Taurul, cu inocenţa unei fiinţe nevinovate pe chip, şi-a privit călăul cerşind clemenţă.
“A fost ca un bocet pătrunzător pentru dreptate ce a străpuns adânc toată fiinţa mea. Îl descriu ca şi cum aş fi un preot, pentru că, dacă cineva se mărturiseşte, se aşteaptă ca acea entitate să fie iertată. M-am simţit ca ultimul om de pe pământ“, avea să afirme mai târziu Alvaro învins de remuşcări.
Ce-a urmat în arena de luptă nu se poate exprima în cuvinte! Reacţia animalului a fost absolut surprinzătoare. S-a apropiat de el şi l-a privit lung, fără să-l atace. Matadorul a izbucnit în plâns şi nu a mai putut continua!
Notă. În imagine un alt matador, Francisco Javier Sánchez Vara, aşteaptând-şi victima, … să se prăbuşească. După retragere, Alvaro Munera a înfiinţat o organizaţie care să lupte pentru scoaterea coridelor în afara legii.
Autor: Florin Munteanu
Leave a Reply