Rar vezi o floare să nu plângă
În curtea casei părintești
Abandonată de odrasle
În buruieni și în scaieți
Rar vezi un chip întreg pe drum
Să-ngenuncheze lâng-o cruce.
Iubim luceafărul nocturn!
Făclia?! Nu mai vrem a duce
Rar pâlpăie lumina-n om
E-nfipt cu totul în plăcere
Îl deranjezi, dacă îl chemi
S-asculte slujba de Înviere
Rar, tot mai rar, vin zorii zilei
Fără o lacrimă-n fereastră
S-așterne peste tot o umbră
Întunecând a noastră viață
Des, tot mai des, ciocoi și prinți
Plătiți regește cu arginți
Ne-ngroapă-n teamă și mizerii
Slujindu-l iar, … pe cel proscris
Slăbiți de boli, cuprinși de frică,
Azi venerăm pe-ascuns păcatul
Și suntem iarăși amăgiți,
Cu mărul din grădina sacră.
Vasile Jaravat
Leave a Reply