“Inima mea nu are aripi şi totuşi deseori zboară” departe la Bălăbăneşti – Galaţi, locul naşterii mele. Acolo cerul n-are margini, dar are în schimb stele, multe stele… Crângurile sunt pline de flori şi de păsări.
În acest minunat „colţ de rai” am copilărit şi totodată am prins „dragul” de carte. Cu strângere de inimă şi cu durere în suflet am plecat spre Calea Lactee din visurile mele pentru a mă realiza ca Om. Astfel, am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bârlad şi mai apoi pe cele ale Facultăţii de Învăţământ Pedagogic din Bacău, specializarea Limba Franceză.
Valurile vieţii m-au adus în cele din urmă pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, cu miros de bună mireasmă duhovnicească şi cu oameni minunaţi.
După 40 de ani de activitate didactică efectivă la catedră, privind în urmă, pot să spun, că deşi au fost urcuşuri şi coborâşuri, cum e şi firesc, totuşi a fost frumos. În toţi aceşti ani am fost apreciat numai cu calificativul de „Foarte Bine”, mi-am obţinut gradele didactice şi am îndeplinit vremelnic funcţiile de director educativ, de director adjunct şi lider de sindicat.
De-a lungul timpului, ca o recunoaştere „pour la précieuse contribution de la FRANCOPHONIE” mi s-au acordat o „diplomă” cu prilejul „Concours francophonie organisé par l’association échange-Roumanie et la Mairie de St. Just – St. Rambert, France” şi titlul de onoare cu ocazia „Zilei Naţionale a Francofoniei”, din partea Primăriei oraşului Tg. Neamţ.
Dragostea nemărginită pentru copii m-a determinat să aleg profesia de dascăl. „Iubeşte ca să fii iubit” a fost crezul meu profesional.
„Copiii sunt îngerii Domnului pe pământ” iar eu ca un bun creştin mereu voi avea un loc special în inima mea pentru EI.
Atât de mult am iubit copii încât toată viaţa mea mi-am dăruit-o pentru binele lor; nici o clipă nu m-am gândit să plec de la munca de la catedră, pentru „un trai mai bun”, dar efemer.
Retrospectiv, îmi amintesc cu deosebită plăcere de toate activităţile francofone la care am participat şi prin care am urmărit un dublu scop: însuşirea corectă a limbii lui Voltaire şi determinarea elevilor să iubească limba franceză. Bucuria copiilor a fost nespusă de fiecare dată şi asta mi-a dat curaj şi m-a făcut să persist…
Ce efecte au avut toate aceste strădanii ale mele? Nespuse; ţin doar să amintesc câteva: mulţi dintre elevii mei au ales cariera de profesor de limba franceză; foarte mulţi au participat la Concursuri Francofone, cum ar fi cele organizate de asociaţia „Echange- Roumanie” şi de asociaţia „Amitié Partage”(prilej cu care am obţinut diplome şi premii, şi bineînţeles amintiri de neuitat) iar marea masă de elevi, prin spirit de emulaţie, a luat parte la Festivalul Formaţiilor Artistice şi nu în ultimul rând la Olimpiada de Limbă Franceză (obţinând de fiecare dată premii).
Mânat de dorinţa de a da totul pentru munca de la catedră am găsit că e de datoria mea să vin în ajutorul elevilor şi desigur a profesorilor de limba franceză, publicând două cărţi în limba franceză: „Pour apprendre le francais plus facile” vol. I, editura Lyceum, Chişinău şi „Pour apprendre le francais plus facile” vol. II, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti (fiind la a 3- a ediţie).
Tot exersând condeiul am scris cartea de versuri (în limba română) „Din taina marilor sfere” Editura Universitas XXI, Iaşi; cartea are menirea să-mi realizeze un vis mai vechi şi să-mi încununeze preocupările mele literare.
Revista de limbă franceză „Pour vous, mes enfants!”, am editat-o dintr-o necesitate firească: pentru a face cunoscute preocupările elevilor pentru francofonie, atât în şcoală cât şi în afara şcolii (prin participarea la concursuri de reviste şcolare) dar şi pentru a le oferi elevilor încă un bun prilej de a se evidenţia…
Cu prilejul împlinirii a 550 de la prima atestare documentară a localităţii Bălăbăneşti, pentru merite deosebite în acţiunea de promovare în lume a identităţii satului natal, Consiliul Local mi-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare; acest titlu mă onorează, dar în acelaşi timp mă obligă să mă implic mai mult în activitatea mea viitoare.
După cum e şi firesc pe lângă împliniri au fost şi neîmpliniri, dar nu este locul şi momentul să le amintesc acum. Totuşi, ca un mare regret al meu este faptul că nu am avut posibilitatea de a lucra cu elevii într-un laborator fonic, nu a depins de mine, dar cine ştie, poate peste ani…; pentru mine însă timpul nu a mai fost răbdător.
Dacă ar fi să încep acum o carieră, în mod cert aş alege tot pe cea de profesor şi tot de limba franceză. Este o profesie care oferă satisfacţii nebănuite… Păi, ce-i mai frumos decât să te vezi mereu copil şi să te bucuri de fiecare reuşită… Răsplata muncii tale este în cer, nu pe pământ!
Vă iubesc nespus pe toţi, deopotrivă, vă preţuiesc enorm, şi vă urez să fiţi tari şi demni.
Vă sărut cu sufletul!
prof. Ioan BALABAN
Liceul Tehnologic „Vasile Conta”, Târgu Neamţ
Sursă text: Apostolul – Revista Cadrelor Didactice editată de Sindicalul din Învăţământ şi Cercetare Neamţ
Lecţia de istorie, Nr. 155, Mai 2013
Leave a Reply