Izvorul râului Jeravăț este lângă satul Obârşeni (judeţul Vaslui). Râul(pârâul) udă pe rând satele: Gara Tălăşmani, Docăneasa, Gara Docăneasa, Lungeşti, Griviţa. Se varsă în râul Bîrlad, puţin mai la nord de comuna Griviţa. Cursul pârâului, cu apă permanentă, are o lungime de 30 de kilometri, din care 9 kilometri pe teritoriul comunei Bălăbăneşti. Panta medie este de 6%. Bazinul hidrografic are o suprafaţă de 17 kilometri pătrați.
Numele pârâului are mai multe variante: Jeravăţ, Juravăţ, Jăravăţ, Jaravăţ, Jiravăţ – ar veni de la jir – fructul fagului, arbore care se găseşte în pădurile ce acoperă versanţii în partea superioară a văii.
De la jumătatea sec. al XIII-lea şi până în sec. al XIX-lea (după 1900) Jeravițul a fost menţionat în multe documente, fiind unul dintre puţinele râuri din România care curg pe direcția nord. Iată câteva dintre aceste menţiuni:
2 august 1414 (6922), Suceava
Alexandru cel Bun voievod daruiește lui Toader Pitic și fratelui său, Dragul, satele unde a fost Veriș Stanislav, la Cobila, unde au fost cneji Lie și Țigăneștii, la gura Jeravățului, și unde sînt cneji Tamaș și Ivan, pe Bârlad, cu hotarele lor vechi. (pl.X)
19 septembrie 1436 (6944), Suceava
Ilie și Ștefan voievozi dăruiesc lui Dan Mesehnă satul Ruja Petru și satele Onești, Cîtești, Virișești și Selevestreani, la Cobîle Sîrbi și Șcheieni, pe Hubalna, Liești, la Gura Jeravățului, precum și Cavadinești și satul Badea, pe Horincea, toate cu hotarele lor vechi (pl XLIV).
1436 (6944) septembrie 19 – Suceava
Din mila lui Dumnezeu, noi Ilie voievod, domn al Țării Moldovei, și fratele domniei mele, Ștefan voievod. Facem cunoscut, cu aceasta carte a noastră, celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată slugă și boier al nostrum credincios, pan Dan Mesehnă, a slujit mai înainte sfîntrăposatului părintelui nostrum cu dreaptă și credincioasa slujbă. De aceea, noi, văzînd dreapta si credincioasa lui slujbă către noi, l-<am> miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat, în țara noastră Moldova, opt sate, anumeȘ Ruja Petru, la Cobîlă, și Onești, și Cîteștii, și Virișeștii și Selevestreanii și, pe Hubalna, Sîrbii și Ș<che> ianii , și Liesti, la gura Jeravățului, și, pe Horincea, Cavadinești și Badea .Aceasta să-i fie lui uric, cu tot venitul, lui, și copiilor lui, și nepoților lui, și strănepoților lui, și strănepoților lui și întregului lui neam, cine va fi cel mai apropiat.
Iar hotarul acestor sate [sate] să fie cu toate hotarele lor vechi.
Iar la aceasta este credința domniei mele mai sus-scrise, Ilie voievod, și credința iubitului fiu al domniei mele, Roman, și credința panului Vîlcea, și credința panului Hudici și a copiilor lui, credința panului Uncleat și a copiilor lui, și credința panului Mihail Popșa, și credința panului Stan Bîrlici, și credința panului Șteful al lui Jumătate și a fratelui său, pan Mîndrea, credința panului Isaia, credința panului Duma al lui Limbădulce și a fratelui său, pan Mircea, credința panului Lazor și a fratelui său, pan Stanciul postelnic, credința panului Cozma și a lui Șandru, și credința panului Vitolt, credința panului Bălo<ș> ceașn>ic, credința panului Berendei stolnic, credința panului Fîrău, credința panului Manoil Grecu, credința panului <Alexandr> u spătar, credința panului Boguș și a fratelui său, pan Pașco, credința panului Hodco de la Mamurinți <și a fratelui>1 său pan Leu, și a copiilor lor, credință <pan>1ului <Crîst> ea <Negru>2, credința panului Stanciul comis, credința <panului> One Carcică, credința panului Roman și credința tuturor boierilor noștri, mari și mici.
Iar după viața noastră, <pe cine> îl va alege Dumnezeu să fie domn al țării noastre, Moldova, sau din frații noștri sau din <copii> noștri sau din neamul nostru, acela să le întărească și să le împuternicească dania noastră pentru că am <dat> pentru dreapta și credincioasa lui slujbă.
Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor mai sus-scrise, am poruncit slugii noastre credincioase, Dinisco logofăt, să scrie și să atîrne pecetea noastră la <această> carte a noastră.
Și a scris Pașco gramatic, la Suceava, în anul 6944. 1436. septembrie 19 ind7.
iunie 1436(6944)
Se vorbeşte de „Săliştea Fundeştilor, pe Jeravăţ între popa Mircea şi Petre Lungu”
5 decembrie 1460 (6968), Bârlad
Uric de la Ştefan cel Mare, pentru satul Româneşti(actualmente Bălăbănești) pe „Jeravăţ, ambele părţi”.
Traducerea textului cărții de judecată(uricului)
(Prima menţiune a satului Bălăbăneşti -Româneşti)
Din mila lui Dumnezeu, noi, Ştefan voievod, domn al Ţării Moldovei.
Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor auzi citindu-se, cînd aceasta va fi de trebuinţă cuiva, că au venit înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri slugile noastre, anume Ivaşco comis To(to)ma Dimitrescul şi Coste Turbure, şi s-au pârât pentru satele anume Săseşti, pe Bârlad, şi pentru satul Româneşti, unde a fost Roman, pe Jeravăţ, amândouă părţile. Şi s-au pârât ce s-au pârât, însă pan Ivaşco, cu privilegiile socrului său, pan Ion Vistier, a câştigat cu toată dreptatea şi judecata, iar Toma Dumitrescul şi Coste Turbure, cu toate neamurile lor, au pierdut cu privilegiile lor, cu toată dreptatea şi legea. Şi mai mult să nu pârască, nici să nu pomenească pentru aceste sate, niciodată în veci.
Deci, noi, văzând câştigul panului Ivaşco, şi noi de asemenea am dat şi am întărit aceste sate mai înainte – spuse, anume Săseşti, pe Bârlad, şi Româneşti, pe Jeravăţ, amândouă părţile, slugii noastre, pan Ivaşco comis, să-i fie de la noi uric, cu tot venitul, lui şi copiilor lui, şi nepoţilor lui, şi strănepoţilor lui, şi răstrănepoţilor lui şi întregului său neam, cine va fi cel mai apropiat, să le fie neclintit niciodată, în veci.
Iar hotarul să fie după hotarul vechi, pe unde au folosit din veac.
Şi peste toate acestea noi am pus, zavescă 100 de ruble de argint slugii noastre, panului Ivaşco, şi copiilor lui şi întregului său neam, ca oricând şi în orice zile şi ceasuri ar voi Toma sau Coste, sau copii lor, sau fraţii(lor), sau tot neamul lor să pârască sau să pomenească lui Ivaşco, sau copiilor lui, sau fraţilor lui, sau întregului său neam, acela să ne plătească zavesca mai sus-scrisă, 100 de ruble de argint.
Iar la aceasta a fost martor însumi domnia mea, mai sus-scrisul Ştefan voievod, şi mitropolitul nostru, chir Theoctist, şi panii noştri: pan Duma a lui Brae, p(an) Manoilă, pan Stanciul, pan Vlaicul pârcălab, pan Goian vornic, pan Micu Crai, pan Lazea, pan Albul, pan Hodco al lui Creţu, pan Isaiia de Nea(mţ), pan Steţco Dămăcuş, pan Petrică a lui Iachim, pan Cozmiţea, pan Ion Bucium, pan Buhtea, pan Fetio, pan Sacâş spătar, pan Iuga vistier, pan Tador ceaşnic, pan Craşnâş postelnic, pan Zbierea stolnic, pan Ion comis şi alţii destui, pani mari şi mici.
Iar pentru mai mare putere a tuturor celor sus-scrise, am poruncit credinciosului nostru pan, Dobrul logofăt, să scrie şi să atârne pecetea noastră şi la această carte a noastră.
A scris Isaiia a lui Şuşman, la Bârlad, în anul 6968(1460), luna decembrie, 5.
1491
Ioan vistiernic vinde pe 200 de zloţi tătărăşti lui Stanciu satul Drăghişani, pe Jeravăţ (lângă Lungeşti)
1491 (6999) noiembrie 2, Suceava
Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut, cu aceastaă carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că a venit, înaintea tuturor boierilor, noștri moldoveni, sluga noastră Avăr, fiul lui Ivan vistier, de bunăvoia lui, nesilit de nimeni, nici asuprit, și a vîndut ocina sa dreaptă din uricul său drept, din uricul tatălui său Ivan vistierul, un sat pe Jiraveț, anume Draghișani și l-a vîndut slugii noastre Stanciul pentru 200 de zloți tătărești.
Și s- sculat sluga noastră Stanciul și a plătit toți acei bani mai sus scriși, 200 de zloți tătărești, în mîinile slugii noastre Avăr, fiul lui Ivan vistier, înaintea noastră și înaintea boierilor noștri.
Deci noi, văzînd buna lor voie și tocmeală și plată deplină, și noi, de asemenea, am dat și am întărit și de la noi slugii noastre Stanciul acel sat înainte spus, anume Drăgășani, pe Jiravăț, să-I fie de la noi uric cu tot venitul, lui, copiilor lui, și nepoților lui, și strănepoților lui, și răstrănepoților lui și întregului său neam, cine I se va alege cel mai de aproape, neclintit niciodată, în veci.
Iar hotarul acelui sat să fie din toate părțile după hotarul vechi, pe unde au folosit din veac.
Iar la aceasta este credința domniei noastre, a mai sus scrisului, noi, Ștefan voievod, și credința preiubiților fii ai domniei mele, Alexandru și Bogdan-Vlad, credința bierilor noștri :credința panului Duma, credința panului Gangur, credința panului Boldur <vo> rnic, credința panului Hărman, credința panului Hudici, credința panului Dajbog, credința panului Mușat pîrcășab de Hotin, credința panului Micotă și a lui Reațeș pîrcălab de Neamț, credința panului Ciorto<rovschi>, credința panului Secară pîrcălab de Cetatea Nouă, credința panușui Dingă, credința <panu>lui Clănău spătar, credința panului Isac vistier, credința panului Eramia postelnic, credința panului <Moghilă ceașnic, credința panuluiu>. Frunteș stolnic, <credința panului> Șandru comis și credința tuturor boierilor noștri moldoveni, mari și mici.
Iar după viața noastră, pe cine îl va alege Dumnezeu să fie domn ual țăriiu noastre, u Moldova, din copiii noDumnezeu să fieu domn al tării noastre, Moldova, acela să nu clintească dania și întărirea noastră, <ci. să întărească și să înputernicească, pentru că i-am dat și i-am întărit <pentru> dreapta <lui> slujbă și pentru că și-a cumpărat cu banii săi drepți și curați.
Iar pentru mai mare putere și întărire a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit credinciosului noastru pan, Tăutul logofăt, să scrie și să atîrne pecetea noastră la această carte a noastră.
A scris Mătiaș diac, la Suceava, în anul 6999 <1491> noiembrie 2.
Notă <>= rupt și șters.
16 Ianuarie 1495
Se aminteşte într-un document dat de Ştefan cel Mare satul Popeşti pe Jeravăţ. Satul este întărit lui Petre Ghiughiu pe locul unde a fost moşul său preotul Mircea şi mănăstirea acestuia.
1495 (7003) ianuarie 16.
7003 <1495> ghenar(ie) 16…
Copii, adiverită di vel pit(a)r Ioan Veltuz, di pi tălmăcire uricului domn(ului) Ștefan v(oie)vod, de întăritură asupra unui sat de pi Jeravăț, Popeștii , lui Petre Ghenghe i fratilui său, Gavriil i surorilor lor, Marușca și Muașata, fiii Negăi, și sămințăniilor lor, Draguș Popescu, sora lui, Bura, nepoata lor de frati, Stana, fiica lui Mică , fiii Malinii i nepoților di fii, Marușcăi și Lupu, i fratili său, Giurge, și sora lor, Moșa, fii lui Coman, nepoț(i) de fii Stanii și preutului Micii, <ca să le fii lor, tuturor, în patru părți>
Arh. St. Iași, Tr. 1146, op.2, 1300, dos.55, f.326v.- 327r. (nr.3). Rez. într-o carte de judecată a Divanului Apelativ al Țării de Jos, din 1837 octombrie 9. Alt. rez., într-o mărturie hotarnică din 1819 august 4, ibidem, MLXII/227, f.1.
O copie a rez. din 1837 octombrie, cu comentariu, la Bibl. Acad., a 2000-XIV (M. Costăchescu, <doc. Ștefan cel mare>, f. 1013 (nr. 347).
16 ianuarie 1495
Document de la Ștefan cel Mare, în care se amintește de existența unei mânăstiri în perimetrul satului Bălăbănești, județul Galați, și a preotului Mircea, pe la mijlocul secolului al XV-lea.
1495
Ştefan cel Mare stabileşte hotarele ocolului târgului Bîrlad. Hotarul trecea prin albia minoră a Jeravăţului, mai sus de Vicoleni, sat la nord de Bălăbăneşti.
16 martie 1495 (7003) Vaslui
Ştefan cel Mare voievod întăreşte lui Ivan posesia asupra satului Ionăşeni, pe Jeravăţ, cumpărat cu 120 de zloţi tătăreşti, de la Stana, fiica lui Mic Opinteală. Foto după original, slav, pergament, pecete atârnată. Ediţii: D.I.R., A, II (1476-1500), p. 277, nr. 262; D.R.H., A, II, p. 394-396, nr. 233
Din mila lui Dumnezeu, noi Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindudu-se, că a venit, înaintea noastră și înaintea boierilor noștri moldoveni, mari și mici, Stana, fiica lui Mic Opinteală, de bunăvoia ei, nesilită de nimeni, nici asuprită, și a vîndut ocina sa dreaptă, din uricul tatălui ei Mic Opinteală , un sat pe Jeravăț, anume Ionășești, unde a fost jude Ioanîș și a vîndut acel sat slugii noastre Ivan, pentru 120 de zloți tătărești.
Și s-a sculat sluga noastră, Ivan, și a plătit toți acei bani, 120 de zloți, în mainile Stanei, fiica lui Mic Opinteală, înaintea noastră și înaintea boierilor noștri.
Deci, noi, văzînd între dînșii buna lor voie și tocmeală și plată deplină, și noi, de asemenea, și de la noi am dat și am întărit slugii noastre Ivan acel înainte spus sat, pe Jeravăț, anume Ionășești, unde a fost jude Ioanîș, și strănepoților lui, și răstrănepoților lui și la tot neamul lui, cine i se va alege cel mai apropiat, neclintit niciodată, în veci.
Iar hotarul acelui sat mai sus scris să fie din toate părțile după vechiul hotar, pe unde au folosit din veac.
Iar la aceasta este credința domniei noastre, a mai sus scrisului, noi, Ștefan voievod, și credința preiubitului fiu al domniei mele, Bogdan-Vlad, și credința boierilor noștri: credința panului Duma, credința panului Boldor vornic, credința panului Hărman,credința panului Șteful, credința panului Duma și a panului Toader de la Hotin, credința panului Eremia de la Neamț, credința panului Șandru de la Cetatea Nouă, credința panului Clănău spătar, credința panului Isac vistier, credința panului Dumșa postelnic, credința panului Moghilă ceașnic, credința panului Fruntes stolnic, credința panului Petrică comis și credința tuturor boierilor noștri moldoveni, și mari și mici. Iar după viața noastră, cine va fi domn al țării noastre, Moldova, din copiii noștri sau din neamul nostru sau iarași pe oricine va alege Dumnezeu să fie domn al țării noastre, acela să nu-i clintească dania și întărirea noastră, ci să-i întărească și să-l împuternicească, pentru că i-am dat și i-am întărit fiindcă el și-a cumpărat pe banii săi drepți și curați.
Iar pentru mai mare putere și întărire a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru pan, Tăutul logofăt, să scrie și să atîrne pecetea noastră la această carte a noastră.
A scris Alexa, la Vaslui, în anul 7005 <1497>, luna martie 16.
<Pe verso, însemnare din sec. XVIII>: Satul Ioanășăști.
Studiu: Florin Munteanu
Surse: Documenta Romaniae Historica, „Bălăbănești un sat de răzăși”, documente Arhiva Națională
Leave a Reply