“Luiza îndrăgise otrava”

Într-o ogradă vraişte, doi băieţi mult mai mici decât mine stau aplecaţi asupra unui desen nătâng. Unul dintre ei desenează, desenează şi vorbeşte, mai adaugă, mai schimbă, şi e foarte serios. Celălalt aprobă. Mă lipesc de ei ca să creadă câinele (pe care l-am zărit doar acum, la umbra căruţei) că sunt de-ai casei. N-am învăţat nimic despre câini, deşi am de-a face numai cu ei. Ca să întăresc convingerea câinelui (care stă să-şi dea duhul de arşiţă) fac o remarcă asupra desenului (sunt de la oraş). O colegă răutăcioasă ar zice „Târgoveaţă” – aşa mă numesc ei. E cea mai mare jignire.

– De ce-i desenezi aşa? Şi ei sunt oameni.

Cel preocupat de punerea „detaliilor” în desen abia îşi ridică privirea spre mine. Mă mir că nu mă întreabă ce caut colo şi nu pune câinele pe mine.

Mai târziu, după ce inginerul din gostat îmi va fi împrumutat dicţionarul, aş fi gândit: ah, n-am reuşit să schimb mentalitatea lor primitivă.

– Apoi a intrat în ograda aceea o mireasă îmbrăcată în gri, mamă.

– Da’ eu după mirese te-am trimis?

Las capu-n jos. Cum să-i spun că mi-a fost frică de câini? Doar m-a învăţat cum să mă apăr de ei. Mama vorbeşte întotdeauna cu câinii: cuţu-cuţu, cuţu-cuţu. Dacă cuţu-cuţu nu-nţelege, ea face pe supărata: ei, du-te-n colo, ce vrei, prostule. Atunci simt că de fapt câinele nu s-a lăsat păcălit şi că e gata să ne rupă.

Ah, nici mama nu cunoaşte câinii. Crede că-i ca la Bălăbăneşti, la bunici.

– Cum de-ai ajuns tu tocmai acolo, peste râpă?

Dar eu mă gândesc şi acum la mireasa care a intrat fără chiuituri şi fără muzică. Ce căuta pe căldura aceea într-o curte pustie? Nu zâmbea, ca celelalte mirese.

Femeile din preajmă-i şuşoteau. Deloc nu semăna cu celelalte. O rochie făcută-n pripă, cu cute necălcate. Şi ce croială proastă. Era o mireasă târzie? Femeia se privea jenată, nerecunoscându-se şi prefăcându-se că-i frumoasă.

Fragment din volumul: “Luiza îndrăgise otrava” – Silvia Adamek

Celor ce îndrăgesc aceste locuri(dealurile Tutovei presărate cu sate pierdute în negura văilor) le recomandăm cu căldură această lucrare care conţine multe elemente ale unui stil de viaţă pe cale de dispariţie. Cititorul din comuna va fi plăcut surprins la lecturarea acestei cărţi când va descoperi locuri, personaje, activităţi ce caracterizau Bălăbăneştiului de odinioară.