În luna Mai, a anul 1918, la Iași, pictorul Maxy M. Herman(1895-1971) și caricaturistul Iosif Ross(1899-1976) inaugurau o expoziție în sala N.D. Cocea devenită Lăpușneanu, cu lucrări realizate la Bălăbănești, ce înfățișează țărani și soldați. Cei doi artiști, de origine evreiască, erau înrolați în trupele române ce participau la luptele împotriva ocupantului german din Primul Război Mondial. Deși am căutat cu insistență lucrările de artă ce au fost prezentate în această expoziție, nu am reușit încă să dau de ele dar căutările continuă.
Un alt lucru deosebit de interesant pe care vreau să-l menționez, ca să se știe, pentru că este deosebit de important pentru istoria comunei Bălăbănești.
Într-un studiu intitulat „Aspecte etnografice din satul Brădești, comuna Vinderei, județul Vaslui”, etnografa Victoria Semendeaev în cercetările sale include și localitățile Bălăbănești, Rădești și Bălășești. Acest studiu ar trebui să fie inclus în orice viitoare monografie a satului, dacă se va mai încumeta cineva să scrie una, deoarece conține o bogăție de date interesante referitoare la satul Bălăbănești. Este astfel încă odată confirmată prezența celor două mori de vânt, știute din bătrâni, la Bălăbănești – una fiind achiziționată de Muzeul din Galați, cealaltă fiind distrusă. Însă cea mai importantă informație din acest studiu este menționarea existenței unei monografii a comunei, scrisă cu mai bine de jumătate de secol, înaintea celei apărute în anul 2010, sub atenta îndrumare a prof. Nicolae Pământ. Autoarea acestui studiu menționează clar faptul că la Primăria Bălăbănești exista această carte la care face referire cu extrase din ea. De multe ori m-am întrebat cum de o localitate ca a noastră, cu o bogată tradiție intelectuală, nu a avut o lucrare monografică din perioada interbelică sau după Al Doilea Război Mondial. Iată că, ca și în cazul monografiei schitului Zimbru scrisă de preotul Gheorghe Bârsan, această lucrare există și probabil într-o zi o vom citi. Din păcate Victoria Semendeaev nu a menționat autorul acestei monografii ci doar locul unde se afla – Primăria Bălăbănești. S-ar putea ca autorul să fie inginerul inspector silvic I.E. Balaban care apare cu textul excepțional referitor la legenda satului Bălăbănești din vol. IV, „Documentele Bârlădene”, a episcopului Hușilor, Iacov Antonovici. Spun asta deoarece, acum 5-6 ani, aflat în trecere pe la biblioteca Stroe Belloescu din Bârlad unde am lăsat și două volume din lucrarea domnului George Felix Tașcă – „Răzeșii de Bălăbănești”, am făcut o vizită la Bârlad, fratelui bunicii – Romică Balaban, ce locuia în cartierul Țuguieta. El mi-a dat o carte monografică despre Bârlad în care sunt menționați și bălăbăneșteni de-ai noștri și mi-a spus că a avut o lucrare monografică, a inginerului silvic I.E. Balaban, în biblioteca personală pe care a împrumutat-o unui coleg de muncă. Deși a insistat, cartea nu ia m-ai fost returnată. Revenind la studiul d-nei Semendeaev, document pe care îl avem în posesie și pe care îl vom analiza detailat într-un alt articol, vreau să vă spun că el conține informații extrem de interesante referitoare la arhitectura caselor, portul, obiceiurile și îndeletnicirile bunicilor și străbunicilor noștri. O parte dintre ei, în calitate de informatori, fiind menționați în această lucrare.
O altă mențiune interesantă culeasă de mine din revistele istorice, în acest caz celebra și longeviva revistă „Magazin Istoric”, este cea a veteranului de război, Capotă V., din satul Lungești, comuna Bălăbănești. Lungeșteanul V. Capotă a participat ca voluntar în Regimentul 2 roșiori cavalerie, în timpul luptelor din cel de-al doilea război mondial. Ajuns la vârsta de 79 de ani, octogenarul V. Capotă, un cititor pasionat al acestei reviste, trimite redacției „Magazin Istoric” un text în care menționează pasiunea sa pentru istorie și revista lui preferată, despre care afirmă că are întreaga colecție în bogata sa bibliotecă personală.
Continuând cercetările mele, vreau să vă mai aduc la cunoștință un interesant prozator, dramaturg și poet moldovean … și anume pe Dimitrie Ralet (n. 1816, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 25 octombrie 1858 , Botoșani, Moldova). D. Ralet mi-a atras atenția prin unul din cele mai frumoase texte scrise vreodată despre răzeși. Și dacă vorbim de răzeși noi, bălăbăneștenii, nu ne putem gândi decât la vreun Balaban ce luptă pentru dreptate și pământ prin tribunalele din Iași. Lucrarea care conține acest text a ajuns deja la Bălăbănești și în curând „Harță sau Balaban răzeșul” va apare și în paginile Xpress Bălăbănești.
Revenind un pic în prezent vreau să mai aduc la cunoștință un alt lucru deosebit, extrem de important pentru istoria satului Bălăbănești. Vorbeam nu demult despre strategia Bălăbăneștiului și promovarea unui traseu al mănăstirilor din nordul județului Galați cu plecare de la Casa „Sf. Rafail” din Bursucani având ca destinație finală mînăstirea Cârlomănești. Să știți că acest traseu poate fi completat sau chiar dublat și cu(de) o componentă istorică! Iată cum, în localitatea noastră și în zonă mai sunt și alte obiective interesante de vizitat cum ar fi plopul secular de la Lungești – un monument al naturii accesibil care poate fi integrat ușor în acest traseu, tunelul Tălășmani-Berești iarăși un obiectiv unic în zonă și în țară cu o istorie frumoasă și interesantă și nu în ultimul rând recenții tumuli descoperiți la Bălăbănești!
Tumulii sunt movile artificiale de pământ, conice sau piramidale, pe care popoarele din Antichitate le înălțau deasupra mormintelor. Aceste locații funerare au fost descoperite recent în zona Vicoleni fiind menționate pe site-ul CIMEC. Cu ocazia construcției centralei foto-voltaice de 2,5 MW, în anul 2013, s-a făcut un Raport de diagnostic arheologic realizat de cercetătorii Gabriel Jugănaru și Adrian Adamescu. Acest raport cuprinde date despre cei doi tumuli, unul dintre ei are o suprafață de 1.514 metri pătrați și o înălțime de 1.10 metri, fiind într-o stare de conservare foarte bună.
Florin Munteanu
Leave a Reply