Bărbați zemoși și plini de mușchi
Abili … așteaptă-n prag de uși
Femei ce caută distracții
Și n-au un EL în ecuații
……………………………………….
Nu trece-o zi, nu trece-o oră
Din pântece lor de mamă
Sunt trași afară, cu ocară
Frumoșii prunci neîmpliniți
Ființe pure și tăcute
Ce nu cunosc cuvântul mamă
Extrase și-azvârlite-n plastic
De doctori fară de morală
Ea nu îl vrea, nu îl dorește
El să n-audă așa poveste
Au bani de cluburi și de zdrențe
N-au timp de alte complicații
“E corpul meu, e viața mea
Nu vreau părerea altcuiva
Azi avem drepturi și principii
Nu mai există inhibiții!”
Dar mâine … vei merge pe stradă
Vei întâlni o altă mamă
Ce ține-n mână, o mânuță
În drumul lor spre grădiniță
Un fior rece vei petrece
Și un regret c-ai lepădat
Un prunc ce ți-ar fi fost nădejde
La bătrânețe … ce păcat?!!!
Vasile Jaravat
Leave a Reply