Legenda spune că la Româneşti deal şi vale, care îşi păstrează şi astăzi numele, îşi avea târla şi moşia un anume Roman. Acest Roman avea o fată cu numele Florica şi un argat voinic – mare de statură şi ager la minte cu numele Lupu. El se apuca adeseori la lupte cu tătarii a căror cete veneau să prade Moldova tocmai din sudul Rusiei, mai înainte de domnia lui Ştefan cel Mare. Tătarii care începuseră să-l cunoască şi să-i ştie de frică îl numeau “balaban adam” adică “om mare, matahală”.
Porecla s-a încetăţenit la târlă, respectivul primind numele de Lupu Balaban.
Cu ocazia unei incursiuni tătărăşti, când Roman şi Lupu lipseau de la târlă, tătarii au răpit pe Florica şi conform cu obiceiurile lor au luat-o cu ei pentru a o vinde – ca roabă – la Constantinopol.
Dar întorcându-se Roman şi Lupu la moşie şi aflând de răpirea Floricăi, Lupu Balaban s-a oferit să meargă în urmărirea răpitorilor. Luându-şi însoţitori buni şi cai iuţi au reuşit să aducă pe Florica nevătămată înapoi. Recompensa dată de Roman lui Lupu a fost căsătoria cu Florica şi toată moşia de la Româneşti.
Dar Lupu Balaban prevăzător spre a scuti numeroasa sa familie de noi năvăliri ale tătarilor îşi mută gospodăria cu vreo doi kilometri mai la sud în codrii deşi de stejar din acea vreme.
Aici s-a dezvoltat cu timpul un sat prosper care din Româneşti a căpătat numele de Bălăbăneşti după numele predominant al locuitorilor săi.
Legenda este repovestită de George(Geo) Felix Taşcă într-o “Monografie a satului Bălăbăneşti”. Geo Taşcă a găsit-o în lucrarea lui Ion Antonovici – “Documente Bârlădene” – vol.IV, pg.320. Legenda I-a fost povestită lui Ion Antonovici în 1924 de inginerul I.E. Balaban. Acesta o auzise în 1860 de la un bătrân în vârstă atunci de 104 ani. Numele bătrânului era de Ion Balaban.
Foto credit:
http://surprising-romania.blogspot.com/2009/12/tatars-in-romania.html
Mulţumim Primăriei Bălăbăneşti pentru documentele scanate puse la dispoziţie.
Leave a Reply