Iacuba a fost un pașă turc ce-și avea urdia așezată în localitatea Puțeni – județul Tecuci, astăzi Valea Mărului – județul Galați. În acest sat își construise o cetățuie în care se împământenise împreună cu armata lui. Din această armată se alegeau gelari care erau trimiși peste toate satele din împrejurimi pentru a jefui și ucide, făcând fel de fel de răutăți.
Numai că muscalii de peste Prut veniseră și ei cu treburi peste biata Țară de Jos iar Iacuba aflând de veste merge cu urdia lui și-i întâmpină pe valea Jeravățului, în județul Tutova. Nu se știe exact locul unde s-au întâlnit cele două oștiri dar unele evenimente istorice amintesc de confruntări cu turcii în lunca Jeravățului, la Trestiana, nu departe de Bârlad sau chiar mai la sud spre Bălăbănești. Pe atunci Treastiana era moșie a răzeșilor din Bălăbănești și avea hotar cu târgul Bârladului.
Inițial turcii conduși de pașa Iacuba îi înfrâng pe muscali numai că, din spate, sunt atacați de cazaci, care îi căsăpesc pe turci „de ajunsese sângele, pe vale, la glezna gonitorului”.
Bătuți bine, turcii au fugit, cu pașă cu tot, unde au văzut cu ochii iar la Puțeni a rămas un stâlp de stejar, unde se zice că ar fi fost înmormântat un general rus, care a murit de ciumă. Povestitorul acestei legende este un bătrân, de 70 de ani, Ion A. Patriche, din Smulți, județul Covurlui iar despre întâmplările respective se știe că trecuse o bucată bună de timp de când avuseseră loc, adică să fi fost cam „șase rânduri de oameni ” de atunci.
De la Iacuba ne-a rămas ca amintire un proverb – „De când Iacuba” – adică de demult, așa cum este el menționat în lucrarea „Proverbele românilor din Romania, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia”, vol. VI, p.153-154, anul 1901 – autor Iuliu A. Zanne.
Text actualizat după legenda lui Iacuba povestită de Ion A. Patriche, de Florin Munteanu – Xpress Bălăbănești.
Leave a Reply