Acum câţiva ani, prin 2007-2008, la Galaţi, la sfârşitul examenului de bacalaureat s-a împărţit şpaga. Fiecărui profesor din comisia de supraveghere îi revenea în jur de 15 milioane. Printre ei şi unul care nu vroia să se-nfrupte. Doar unul! Nu doi, nu trei! Doar unul. A închis ochii, s-a ascuns, s-a fofilat, a refuzat …. În zadar! Colegii i-au tăiat-o scurt – eşti cu noi ori împotriva noastră! Ce să facă omul? Copil mic, probleme de sănătate cu soţia, chirie – nu-şi putea pierde locul de muncă. Cu silă a acceptat plicul. La încheierea socotelilor cu pas abătut, măcinat de remuşcări, a plecat spre casă. În drum nu s-a opri la bodegă, la una mică, ci direct la biserică. Părinte i-am luat mărturiseşte tânărul profesor, dar nu-i merit. Nu mi se cuvin! Dăruiţii celor ce au nevoie!
—————————————————————————————————————————-
Această metodă de împărţire a şpăgii este un concept unic de management românesc prezent în toate breslele de la cea a “educatorilor” gălăţeni până la cea a “miliţienilor” timişoreni. Povestea postată este adevărată, persoana în cauză fiind mai tot timpul marginalizată în societatea românească de astăzi datorită convingerilor sale.
Leave a Reply