Jaf pe bulevard

Nimic nu prevestea în dimineața aceea de primăvară nenorocirea ce avea să se întâmple și extraordinara aventură ce avea să o trăiască Margareta Voinea, casieră la o mare fabrică de mobilă.Venise în marele oraș cu microbuzul unității și cu șoferul Cezar Imrea (un barbat destul de atletic și agil) cu experiență în astfel de transporturi pentru a prelua o importantă sumă de bani(salarii și cheltuieli curente) de la sucursala unei bănci importante. D-na Margareta Voinea era și ea o femeie experimentată în manipularea banilor și foarte grijulie să nu se întâmple ceva. De aceea, se grăbea pentru a fi prezentă la bancă de cum deschid ghișeele, fiind convinsă că treburile se rezolva mai bine dacă sunt luate din timp. Și din mai multe puncte de vedere, avea dreptate, pentru că iată nici nu se făcuse ora dousprezece și „încărcase” deja săculeții de tranport bancnote și monetar, pregătindu-se cu Cezar Imrea să se întoarca în cel mai scurt timp la fabrică. Aveau de parcurs vreo treizeci de kilometri.

– Ei vezi Cezare că am avut dreptate, iată cât de repede și elegant am rezolvat toate formalitățile, că doar când e vorba de bani sunt și mulți hoți și multa birocrație.

– Mde ce să zic doamnă, așa-i a confirmat bărbatul cu jumătate de gură. Era inciudat pe aceasta doamnă uscațivă trecută de 55 de ani, dar foarte meticuloasă și enervant de precauta și de grijulie. Din cauza ei a trebuit să se scoale cu noaptea în cap, deși puteau pleca de acasă pe la orele opt și toate se puteau rezolva până la orele 14-15. Dar „scorpia” nu-i dăduse pace și-l pregătise de drum în zori. N-au rulat mai mult de 500 de metri de la sucursala băncii și „caravana” cu bani a fost depășită de un jeep obraznic care îi claxonase insistent să-i facă culoar de trecere.Unde să-i facă culoar dacă se circula aproape bară la bară și, cuminte, la insistentele doamnei casiere, Cezar Imrea mergea pe banda de lângă bordură.

– Las’ că tot acolo ajungem Cezare, căuta să-l consoleze „scorpia”… Și surpriza surprizelor, jeep-ul, după ce s-a șters de microbuz cu bara din spate, a intrat în fața acestuia și a frânat de a „înghețat” pur și simplu în fața lui Cezar Imrea. Acesta nu știa ce să creadă, dar d-na Margareta înnebunise de spaimă. Toata această scenă se petrecea pe o șosea(stradă) aglomerată, unde se circula aproape bară la bară, într-un moment al zilei destul de congestionat. Din jeep au coborat doi găligani care, fără a scoate-un cuvânt, au tras de portieră și de Cezar, pocnindu-l de mai multe ori în cap cu o bară metalică. D-na Margareta a fost prinsă și ea, trasă afară din mașină și preluată de același individ care îl pocnise și pe Cezar.

– Babornițo, să nu scoți o vorbă, că te omor, o amenința haidamacul care-l aranjase pe șofer. Celălalt având o șapcă îndesată pe ochi, a urcat în microbuz și a început a cotrobăi. D-na Margareta nici nu și-a dat seama ce se întâmplă. A fost convinsă că acei tineri blestemați cu jeep-ul s-au enervat pe Cezar care nu le făcuse loc să treacă și de aceea s-au înfipt în fața lui. Niște huligani ordinari a gândit că sunt …d-na Voinea . Dar când l-a vazut pe cel care venise la portiera sa (cu șapcă) având în mână un sac cu bani(saculeț de transport valori monetare) a înțeles că de fapt este vorba de un jaf. A înțeles însă cam târziu și parcă i se încleștase gura de frică. Privea îngrozită la Cezar, desfigurat de lovitură, cu fața năclăita de sânge, se zbătea spasmodic precum o pasăre cu gâtul tăiat. Totul se petrecuse foarte repede, maxim un minut ,un minut-doua … Individul cu șapcă, dupa ce a coborat, a izbit-o pe d-na Voinea cu capul de grilajul metalic de langă bordură, după care ambii tâlhari au urcat în jeep dispărând imediat de la locul faptei. Inițial, nimeni dintre ceilalți participanți la trafic, respectiv conducatori auto, nu s-au oprit, considerând că este vorba de o tamponare și în asfel de cazuri nimeni nu vrea să se complice cu gâlceava dintre cei implicați în accident. De abia dupa ce tinerii cu jeep-ul au disparut și au băgat de seama că un om lovit la cap, plin de sânge se zbătea pe trotuar…au intervenit doi agenți de poliție care patrulau pedestru în zona respectivă. Ei au anunțat imediat prin stație un echipaj de circulație, care a sosit repid la fața locului. Până când d-na Voinea, rănită și ea, a reușit să-i lămurească pe polițiști ce s-a întâmplat, a trecut timp suficient ca jeep-ul să-și piardă total urma. De fapt, nepricepută la mașini, d-na Voinea nu a fost în stare să identifice marca autovehiculului din care au coborât atacatorii decât după ce a asistat la trafic și din fericire a observat una asemănătoare cu a tâlharilor dumirindu-i pe oamenii legii că este vorba de un jeep. Primul lucru pe care l-au făcut polițiștii a fost să-l trimită pe Cezar Imrea la cel mai apropiat spital. Se vedea cu ochiul liber că este într-o stare gravă, de comă. Ulterior, a ajuns la un spital de neurochirurgie și la două zile de la atac a decedat. Revenind la momentul atacului …într-un timp record a sosit la fața locului o echipă complexă de cercetare, compusă din ofițeri de judiciar și un ofițer expert criminalist. D-na Voinea nu-și revenea însă din starea de zăpăceală și era destul de confuză și incoerentă.

– Ma scuzați d-lor, a putut în sfârșit să îngâime dar credeți-mă că totul s-a petrecut așa de repede încât nici nu știu ce s-a întâmplat cu mine. Mi-e jenă să vă spun … că în sfârșit … trebuie să merg la toaletă! Am auzit claxonând insistent din spate, au trecut huliganii aceia cu mașina lor luxoasă razant pe lângă noi și l-a tamponat pe Cezar, după care au trecut în față, au frânat brusc și l-au barat chit că s-a înfipt și el in jeep-ul lor deși fără urmări grave. Atunci eu am crezut că sunt nervoși de faptul că chipurile …i-am…„tamponat” și …am crezut că acesta este motivul de l-au luat pe Cezar la bătaie! Nicidecum nu m-am gandit la un jaf. Că iată am de acum 30 de ani de serviciu și nu s-a întâmplat niciodata așa ceva. Să fi fost urmăriți de la banca?…Mai mult ca sigur…Cât despre cum arătau huliganii, ce să vă spun, cel care m-a tras pe mine afară din masina era slăbănog, cu o șapca de asta șmecherească trasă pe ochi , nu sunt sigură, dar avea parcă și o musteață rară. Sigura sunt însă că era al naibii de brunet. Celălalt era mai voinic mai bucălat, dar tot brunet și avea un fes îndesat pe cap o geaca de fâș largă și parcă ar fi avut pe ea …o inscripție așa …ceva. Vai săracul Cezar…i-a tras în cap cu un fier beton…de parcă lovea într-un sac de cartofi. Doamne…Doamne…ce se zbătea! Va scăpa oare cu viață? Vă mai pot spune ca cel care l-a lovit pe Cezar cred că s-a lovit și el la mână că parcă sângera, cred ca ….din cauză că …el sau Cezar, în învălmășeală, au spart și geamul dubiței. Bucălatul a vrut să intre și el în mașina, dar celalalt i-a făcut semn să mă ia în primire pe mine și a coborat din mașină lăsându-l pe celalalt să cotrobăie. După câte mi-am dat seama au luat un sac de transport valori dar …din fericire nu pe cel mai important. Din câte am apreciat eu, în sacul luat de huligani era numerar de valori mici respectiv bancnote de 5000 și 10.000 lei.

Într-adevar, ulterior s-a confirmat versiunea d-nei Voinea, care în grija ei deosebită, de mai mult timp nu prelua întreaga cantitate de bani laolaltă ci dispersat. Și săculeții cu bancnote de 100.000 lei îi pusese la fundul dubiței într-un loc mai ferit. Cezar zambise ironic la aceasta precauție exagerată a d-nei Margareta dar iată că prevederea a fost mama întelepciunii. Prejudiciul a fost apreciat doar la 75.000.000 lei în bancnote de 5000 și 10.000 lei și relativ puține de 50.000 lei. Mr. Ștefan Parvu, care conducea cercetarea acestui caz , și-a dat seama că d-na Margareta este un martor destul de străveziu și că atenția principală trebuie acordată cercetării amănunțite a microbuzului. Astfel, interiorul microbuzului a fost cercetat milimetru cu milimetru, identificându-se câteva urme digitale, cât și material biologic, respectiv sânge. Pe cioburile de geam s-a descoperit o picătura de sânge dintr-o grupa diferită de ceea a lui Cezar Imrea. Acest fapt putea duce la concluzia ca ar fi putut aparține agresorului bucalat. Totodată, în momentul coliziunii, bara metalica din față a microbuzului, a desprins o bucata din masca de fibră specială din spatele jeep-ului care a fost ridicată pentru expertizare. Mai era de presupus că și farul din dreapta față al jeep-ului fusese spart , întrucât la fața locului s-au găsit câteva cioburi din material plastic special care nu aparțineau microbuzului implicat în coliziune. Cu toată precaritatea descrierii agresorilor de către d-na Margareta, s-a încercat totuși „creionarea” portretelor robot ale autorilor jafului. Cazul a fost puternic mediatizat, difuzându-se și portretele robot cu mențiunea că gradul de asemănare cu realii atacatori este relativ. S-a mai făcut mențiunea pentru presă că infractorii s-au folosit de un jeep, probabil provenit dintr-un furt. După o zi de la incident, poliția a fost anunțată de un cetățean că jeep-ul folosit, implicat în „ hold-up”, s-ar afla abandonat într-o zonă periferică a orașului, respectiv pe strada Zorilor. Într-adevăr așa era, poliția a găsit autoturismul respectiv în locul menționat de cetățean. Dovada cea mai clară era bucata de bară lipsă, desprinsă și găsită cu ocazia cercetărilor la fața locului, lângă microbuz. Jeep-ul fusese reclamat ca fiind furat cu o zi înaintea atacului și era deja dat în urmărire. Atacatorii însă, profesioniști într-un fel, au schimbat placuțele de înmatriculare cu altele, furate și ele, pentru care păgubașul din neglijență nu depusese reclamație. Cercetarea a fost reluată la jeep. În interior s-au găsit câteva documente semnate de catre d-na Voinea, încă o dovadă că acel autoturism fusese folosit la comiterea jafului. Din jeep prin metode criminalistice s-a identificat o excelentă urmă papilară, care putea fi folosită la identificarea eventualilor autori. De asemenea, atât la volan cât și la bordul mașinii, polițiștii au identificat urme de sînge. Era de presupus că unul dintre infractori, eventual, „bucălatul”, se rănise la mână. Sângele din jeep avea aceeași grupă ca și cel identificat pe cioburile de la microbuz. Ajungând în acest moment al anchetei, polițiștii aveau o mare speranță în „citirea” urmei digitale găsite în jeep. Iată însă că împrejurările favorabile rezolvării cazului au sporit a doua zi, când un cetățean (atent la știri și cititor de ziare) a găsit abandonat într-un cotainer de gunoi săculețul de transport valori monetare în care, culmea, mai era un teanc de bancnote în valoare de 500.000 lei. Între timp criminaliștii nu au stat degeaba . Au prelucrat urmele găsite la fața locului și pe baza acestora l-au identificat pe Ionuț Aniculăesei, zis „Fantomas”, un infractor cu mai multe condamnări la activ. Ultima adresa a celui în cauză era la doi pași de containerul unde s-a găsit saculețul de transport valori monetare. Activitățile desfășurate de „Fantomas” erau atent urmărite de ofițeri de judiciar și sectoristul de pe raza secției în care domicilia. Polițiștii cunoșteau bine anturajul infractorului. Se știa că seară de seară „bântuie” barul S.C. Calipso S.R.L. și discoteca „Venera”, împreună cu Gică Panaite, zis „Marinarul”, Liviu Bogdan Oatu și Mircea Negrilă, toți cunoscuți cu preocupări infracționale, provocări de scandaluri, bătai etc. În acest caz fotografiile din arhiva poliției au fost de mare folos.

D-na Voinea l-a recunoscut cu certitudine pe Gică Panaite zis „Marinaru”, ca fiind cel cu șapca trasă pe ochi care a lovit-o și a cotrobăit prin mașină. Era de presupus că „bucălatul” să fi fost „Fantomas”, însă acesta nu a fost identificat de victimă, poate și datorită faptului că fotografiile din arhivă erau mai vechi. Pentru mai multă siguranță s-au organizat descinderi domiciliare simultane, în zori de zi, la adresele cunoscute ale infractorilor, cât și la câteva „gazde”, la care obișnuiau să tragă. Despre „Fantomas” se știa că deseori mergea la prietena sa, Ramona Cernescu, o hoață de buzunare renumită în urbe. Bine au făcut polițistii că au procedat așa pentru că într-adevăr, „Fantomas” a fost prins la aceasta femeie. El a ripostat violent, cum îi era obiceiul, folosindu-se pentru imobilizare lui echipamentul din dotare. De menționat că la toate adresele, pe lângă ofițeri de judiciar, au participat și luptători din cadrul Detașamentului de Intervenție Rapidă. Gică Panaite zis „Marinaru”, a fost „săltat” de la domiciliu. El nu a reacționat violent, ci mama sa, care avea o foarte bună impresie despre odrasla ei, deși suferise deja o condamnare pentru tâlhărie și ultraj contra bunelor moravuri. Femeia a amenințat că merge până la „Curtea de la Haga”, căci mereu când se întâmplă ceva este vinovat fiul său! „Este un abuz din partea poliției care trebuie să înceteze”, afirma revoltător d-na în cauză. Liviu Bogdan Oatu nu a fost găsit la domiciliu, dar nici nu a fost nevoie, stabilindu-se la finalul anchetei, că nu a avut nici în clin nici în mânecă cu cele întâmplate deși …știa cu siguranță (dar nu s-a putut dovedi) de isprava prietenilor săi și … profitase și el din plin la bar și discotecă de „roadele” acestei „afaceri”. Culmea ar fi fost să se comporte ca un bun cetățean, responsabil și înștiințeze poliția! Al treilea participant la jaf, deși indirect, a fost Mircea Negrilă, care nici el nu a fost găsit acasă și nici la adresele la care se bănuia că poate fi găsit. A fost dat în urmărire generală și prins după aproximativ 7 luni. Acest Mircea Negrilă nu coborase din „jeep” și avea planificat cu ceilalți doi ca, în caz de ceva (poliție, busculadă etc.), să demareze cu jeep-ul și să-i aștepte într-un gang la circa 200 –300 m de locul unde s-a dat atacul. În caz de pericol iminent, „Fantomas” și „Marinaru” ar fi abandonat microbuzul urmând a se pierde printre pietoni ca mai apoi să fie așteptați și recuperați. Nu a fost nevoie de aceasta variantă de rezervă, întrucât au reușit să dispară de la locul atacului fără probleme. Conducatorul „acțiunii” s-a dovedit a fi Gică Panaite. În timpul atacului s-a rănit la mână și avea taman grupa sanguină identificată de anchetatori în în jeep și microbuz. În prima faza, cei doi infractori versați și refractari și-au susținut cu tărie nevinovația. La percheziție nu s-a gasit nimic compromițător …că deh …, banii nu au miros ăi o bună parte s-au topit prin baruri și cu „gagicile”. Nici n-ar fi fost nevoie de mărturisirea lor, totuși, mr. Pârvu a încercat o mică diversiune. În primul rând i-a înștiințat pe cei doi că are date sigure de la un prieten de-al lor despre modul cum au procedat. Apoi, convingător, cu răbdare, mr. Pârvu i-a asigurat că există dovezi știintifice indubitabile. În plus, sunt pasibili de săvârșirea unor infracțiuni mult mai grave decât își închipuiau, respectiv lovituri cauzatoare de moarte. Îngrozit, Gică Panaite a aflat că șoferul pe care l-a lovit cu fierul beton în cap a decedat. În cele din urmă „Fantomas” și-a recunoscut vinovăția descriind cu lux de amănunte întreaga operațiune.

Cu toții au fost trimiși în judecată și condamnați pentru faptele săvârșite.

Cms șef(r) de poliție Ioan Bodia