Ion Suvac, un țăran din satul Băhrinești, județul Soroca (născut pe 12 octombrie 1924), nu se putea împăca nicidecum cu puterea sovietică. Nu a fost nici comsomolist, nici comunist, nici activist și de zece ani nu lucra în colhoz. Considera că odată ce tatăl lui a fost membru de colhoz, el nu mai trebuie să scrie cerere pentru a fi primit, iar cârmuirea colhozului insista asupra cererii. A încercat să se aranjeze în alte locuri, dar nu a fost acceptat. Avea două clase făcute „la români” și, într-o zi, a scris cu litere mășcate pe unul dintre pereții casei sale : „Anunț. Când oi muri eu, cine o să mă îngroape cu popă, la acela să rămână locul acesta”. Era un fel de testament, pe care țăranul a ținut să și-l facă public în acel mod. Textul era scris în grafie latină, iar toate acestea se întâmplau în anul 1965. Trei ani a stat această inscripție pe perete – până când a fost descoperită de K.G.B.
În anul 1968, Ion Suvac fusese luat la ochi de K.G.B. pentru o altă faptă. Era toamna în care U.R.S.S. înăbușise cu tancurile revoluția de catifea din Cehoslovacia…
Cităm din mărturiile lui la primul interogatoriu din 26 noiembrie 1968. Declarațiile sunt făcute în limba română pe motiv că el nu cunoștea rusa.
Întrebare: Ați fost reținut în ziua de 25 noiembrie 1968 în parcul central al or. Florești în timpul devastării monumentului întemeietorului statului sovietic. Recunoașteți acest lucru?
Răspuns: Recunosc. Într-adevăr, am fost reținut de trei personae necunoscute (doi bărbați șI o femeie), inclusiv un colaborator al miliției, după ce am distrus cu ajutorul unei bucăți de fier capul și degetele întemeietorului statului sovietic din parcul central din or. Florești.
Întrebare: Ce v-a îndemnat să devastați monumental conducătorului?
Răspuns: De-a lungul mai multor ani am fost persecutat de lucrătorii sovietului sătesc și conducerii cârmuirii colhozului din satul Băhrinești, inclusive de unii locuitori de rând, și cred că de aceasta este vinovată puterea sovietică și orânduirea instaurată de ea. (…) În dimineața zilei de 25 noiembrie am venit la Florești cu scopul de a săvârși o acțiune împotriva puterii sovietice, cu legile căreia nu sunt de acord. Traversând parcul central pe lângă monumental lui V.I. Lenin, mi-a venit ideea să-l devastez, să-l distrug, și am început căutarea instrumentului necesar. La circa 300 de metri de parc, lângă linia de cale ferată, am găsit o bucată de fier, o parte din cheia de la vagonul de marfă, am luat-o și m-am întors în parc.
În apropierea monumentului nu era nimeni. Am urcat pe soclul monumentului (1,5 metri), m-am agățat cu mâna stângă de umărul stâng al monumentului și cu mâna dreaptă am aplicat cu bucata de fier circa zece lovituri în cap, pe mâinile și degetele figurii. Încredințându-mă că capul și fața sunt distruse complet, obosit fiind, am coborât de pe soclu și m-am așezat nu departe pe o bancă. Aici am fost înconjurat de doi bărbați și o femeie, care sunaseră la miliție și au început să mă injure pentru cele făcute. Eu nu răspundeam. În curând a venit un plutonier de miliție care a luat bucata de fier de la femeie și m-a dus la secția raională de miliție. Era aproximativ ora patru după-amiază.
Întrebare: V-ați sfătuit cu cineva anterior devastării?
Răspuns: Nu m-am consultat și nimănui nu i-am împărtășit intențiile mele.(Urmează o întrebare foarte importantă, care, spre sfârșitul acestei epopei, va dezlega un mister – n.n.)
Întrebare: Care este starea sănătății dvs.? Aveți careva dificultăți?
Răspuns: Mă simt bine, nu am nicio obiecție la sănătatea mea. În viața mea am fost internat doar o singură dată la Spitalul din Bălți, în anul 1948, cu un picior fracturat, atunci când s-a prăbușit un val de pămât peste mine. Consiliile medicale pentru mobilizare în armata română, în primăvara anului 1944 și cea sovietică în anul 1958, m-au recomandat apt pentru serviciul militar (la dosar este atașat livretul militar care constată acest fapt).
Așadar, un caz ieșit din comun – a fost distrus un monument al lui V. I. Lenin, fapt nemaîntâlnit în R.S.S.M. Peste o zi de la devastare, la 26 noiembrie, este intentat un dosar penal, anchetat de K.G.B.ul R.S.S.M. Ion Suvac este arestat, iar acțiunile lui sunt calificate potrivit art.67 alin.1 din Codul Penal al R.S.S.M. drept „Chemări la răsturnarea sau schimbarea prin violență a orânduirii de stat sau la încălcarea prin violență a integrității teritoriale a R.S.S.M.”, care prevedea până la trei ani privațiune de libertate. A urmat percheziția la domiciliu, unde au fost găsite „materiale compromițătoare” – un portret al Regelui Mihai I și un portret de grup al familiei regale române.
La cel de-al doilea interogatoriu, din 3 decembrie, anchetatorul repară o gafă comisă anterior și-l întreabă de ce nu a distrus monumentul „Femeia sportivă” – (așa numitul „Fizkulturnița” – lb.rusă), situat, de asemenea, în parcul central din Florești. Răspunsul a fost laconic: „Eu stimez femeile și nu mi-am permis distrugerea acelei sculpturi”.
După astfel de declarații, lucrurile capătă o întorsătură nedorită nu doar pentru Ion Suvac, dar și pentru șefii din raion, care nu au depistat la timp un antisovietic. Trebuiau găsite urgent „soluții”. Sunt interogați câțiva dintre șefii satului Băhrinești (președintele sovietului sătesc, directorul școlii, directorul Casei de Cultură, profesorii, inclusive sora lui, Maria) care… încep să-și aducă aminte despre ciudățeniile lui Suvac. Unii afirmă că e închis de fire și neordonat; alții își amintesc că „a stat câteva ore sub un val de pământ”… În concluzie, toțI presupun că ceva nu e în regulă cu sănătatea lui. Totodată, cei interogați precizează că nu descoperiseră anterior anumite apucături antisovietice în acțiunile inculpatului. La aceste declarații se adaugă și mărturiile confuze ale lui Suvac de la interogatoriile ulterioare care, deși recunoaște cele întâmplate, spune că nu are nimic cu puterea sovietică și că nu-și poate explica de ce a declarat astfel la primul interogatoriu. Așa cum era de așteptat, trebuia examinată capacitatea lui mintală. În opinia șefilor, un om sănătos mintal nu poate distruge monumental conducătorului proletariatului mondial și întemeietorului U.R.S.S., prin urmare, pentru ca ei să iasă basma curată, era necesar ca cetățeanul Ion Suvac să fie declarat bolnav psihic.
Versiunea de „dement” este ușor preluată de anchetă și, mai întâi, sunt recalificate acțiunile lui Suvac, în baza art.236 din Codul penal „Nimicirea, distrugerea sau deteriorarea monumentelor istorice sau de cultură”, iar la 12 decembrie 1968 anchetatorul dispune efectuarea expertizei psihiatrice. După o investigație care durează mai mult de o lună, la 21 ianuarie 1969, consiliul medical al Ministerului Sănătății al R.S.S.M. semnează hotărârea prin care Ion Suvac este declarat alienat, astfel dând peste cap concluziile consiliului medical military din 1958, prin care Suvac era considerat apt pentru serviciul militar și sănătos tun. Urmează ședința Judecătoriei Supreme a R.S.S. Moldovenești care, la 24 februarie 1969, îl absolvă de pedeapsa penală pe Ion Suvac – pe motiv de alienare – și dispune internarea lui într-o casă de tratament psihiatric.
Până în anul 1980 este deținut la psihiatrie, când un alt consiliu medical consideră că Ion Suvac, în urma aplicării metodelor speciale de lecuire, nu prezintă pericol pentru societate și propune justiției trecerea lui la regim liber de tratament. Și de data aceasta, justiția execută ordinul medicilor și Ion Suvac este trimis acasă.
Precizăm că, monumental lui V. I. Lenin distrus de Ion Suvac, potrivit unei adeverințe din dosar, eliberată de Comitetul Executiv Florești, costă 2500 de ruble vechi și nu se află în balanța vreunei instituții din or. Florești, așa încât nici nu putea fi considerat monument de istorie sau cultură.
Extras din lucrarea „Moldovenii sub teroarea bolșevică” apărută la Chișinău(2010), volum pregătit de către Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova.
Acest extras reprezintă o filă a Istoriei Românilor pe care presa și editorii de manuale școlare din România au ignorat-o!
echipa xpressbalabanesti
Leave a Reply