În februarie 2007 am reuşit să iau un scurt interviu unuia dintre cei mai apreciaţi şi dragi slujitori din judeţul Galaţi, respectiv părintelui Teodor Cudriţescu de la Parohia Bereşti Târg, prilejuit de aniversarea a 90 de ani de viaţă. Situaţia de atunci, cauzată de anumite animozităţi şi frustrări ale unora, nu mi-a permis publicarea lui, drept pentru care am încă un mare regret. Îl postez aici, astăzi, pentru prima dată, ca omagiu pentru un părinte drag din zona de baştină a mamei mele, dar şi ca o încercare de îndreptare modestă a istoriei timpului trăit.
Trebuiesc aduse mulţumirile mele părintelui Cătălin Oprea care mi-a favorizat această întâlnire.
Schiţă biografică
– Părintele Teodor Cudriţescu s-a născut la 22 februarie 1917 în localitatea Echimăuţi, judeţul Orhei, Basarabia, fiind al doilea din cei patru copii ai familiei;
– Între 1922-1926 frecventează şcoala în localitatea Braviceni, acelaşi judeţ;
– Între 1939-iunie 1940 frecventează cursurile Facultăţii de Teologie din Chişinău din cadrul Universităţii din Iaşi;
– Între 1940-1941 este învăţător la Lupa Rece, Orhei;
– În 1941 se căsătoreşte cu Tatiana Lemeni-Machedon;
– În 1942 se reînscrie la aceeaşi facultate de teologie, dar mutată la Cernăuţi;
– În februarie 1942 este hirotonit preot pe seama parohiei Leuşeni, lângă Prut de către Mitropolitul Efrem Ienculescu (?), dar, la 1 martie 1942 este transferat la Parohia Puhoi, unde va rămâne până în 1944;
– În anul 1944 se refugiază împreună cu familia la Târnăveni, apoi la Cerăt, judeţul Dolj unde va sta până în 1947;
– La 1 mai 1947 este preot la Bălăbăneşti, judeţul Galaţi;
– De la 1 martie 1956 este transferat la parohia Bereşti-Târg, îndeplinind şi funcţia de secretar al Protoieriei Bereşti, care aparţinea de Episcopia Romanului;
– La 26 octombrie 1956 va reuşi să sfinţească biserica filială de la Bereşti – Meria;
– În anul 1958, în urma transferării părintelui Gheorghe Ciupercă, va suplini postul de protopop al Protoieriei Bereşti;
– În anul 1987 primeşte distincţia de iconom stavrofor;
– În anul 1991 are loc sfinţirea bisericii Bereşti-Târg de către P.S. Arhiereu-vicar Casian Gălăţeanul;
– Se pensionează la 1 septembrie 2005, fiind îmbisericit la aceeaşi parohie;
– În data de 17 septembrie 2009 trece la cele veşnice, fiind înmormântat în curtea bisericii parohiale pe care a slujit-o timp de peste 50 de ani.
Părintele Teodor Cudriţescu nonagenar
Părintele Teodor Cudriţescu este unul dintre cei mai iubiţi şi respectaţi preoţi ai eparhiei noastre. La cei 90 de ani de viaţă şi 65 de preoţie, preacucernicia sa a acceptat să ne acorde un scurt interviu în care să ne vorbească despre momente importante dintr-o viaţă tumultoasă de om, dar adumbrită permanent de harul Duhului Sfânt.
V-aţi născut şi aţi crescut în Basarabia. Cum era satul natal şi oamenii lui?
Eu l-am avut duhovnic pe parintele Alexandru Sienkiewicz, rudă cu celebrul polonez care a scris ,,Quo vadis”. A fost un preot model pentru noi. M-a educat de mic în spiritul creştinesc.
Tatal meu era dascăl şi a slujit cu părintele Sienkiewicz zeci de ani şi nu a avut niciodată vreo nemulţumire. Părintele a murit de cancer şi, în ultimul timp al vieţii, aşa mari chinuri avea încât l-a chemat pe tata plângând şi i-a spus: «Domnule Petru, poate te-am necăjit, poate ţi-am greşit cumva şi m-ai blestemat. Te rog să mă ierţi ca să mor împăcat!» A fost un preot foarte cumsecade!
Noi i-am fost mereu ca şi copiii lui. Ne dădea câte un bănuţ pe duminică, cât ieşeam cu lumânarea, dar acest bănuţ făcea cât un milion pentru noi. Atâta bucurie aveam! Nu îl putem uita!
Aşadar, părintele din sat v-a insuflat dragostea pentru preoţie?
Da. E mereu pomenit de mine. Când am reuşit la seminar, am reuşit cu bursă şi a avut atâta grijă de mine că nici dacă eram feciorul lui nu-mi făcea aşa: m-a luat de mână şi l-a luat şi pe tata şi i-a spus: «Haide să facem Te-Deum că a reuşit feciorul matale la seminar!». Ne-a dus la biserică şi ne-a spus să batem metanii ca am reuşit la seminar. Bucuria lui era că voi fi preot şi voi sluji cu el.
Avea o deosebită dragoste faţă de familia noastră. Dar şi tata se purta frumos.
Despre părinţii preacucerniciei voastre ce vă mai amintiţi?
Tatăl meu a fost coleg de clasă cu tatăl Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Antim Nica. Erau cântăreţi de bază amândoi. Când tatăl Înaltpreasfinţitului Antim trecea cu băiatul ca să-l ducă la şcoală, se oprea mereu pe la noi. De atunci mă cunoştea Înaltpreasfinţitul Antim. La seminar era cu vreo 4-5 ani mai mare ca mine.
Se învăţa greu pe vremea aceea. Ca să mă duc la seminar, l-am „descălţat” pe tata. Şi el a rămas desculţ.
Mama îmi zicea tot timpul: ,,Pe leu, dacă nu-l ţii de urechi, te mănâncă! Şi dacă ştii să ţii leul de urechi, ai posibilitatea să mulţumeşti lui Dumnezeu pentru toate!” Pentru că economia face mult într-o casă, mai ales în casa unei familii de preot.
Ce amintiri aveţi din perioada seminarului?
Noi am fost ,,clasa lui Iorga”- 10 elevi. Erau 5 bănci în toată clasa. Se uita profesorul la noi „cum se uită pisica la şoareci”, ca să se joace cu ei. Nu puteai să vii la clasă nepregătit. Ne dădeau câte 2-3 extemporale numai cu Crezul. Dar cum trebuia să scrii Crezul? Cu punct şi cu virgulă!!!
În seminar eram şef de strană. Dar am fost şi la echipa de oină şi la cea de volei. Căpitanul echipei de oină era părintele Igor Jechiu. Era multă bucurie pentru că mereu câştigam câte o cupă. Nu avea importanţă ce loc ocupam, ci faptul că primeam cupa!
Cum era programul din seminar?
La 6,30 era trezirea, iar la 7,00 plimbarea prin curte. La 7,30 era rugăciunea de dimineaţă, în aulă, şi la 7,45 era masa – ceaiul cu pâine, pe care o făceam la brutăria noastră, independentă de oraş. De la 8,00 până la 13,00 erau cursurile, iar apoi masa. După masă, până la ora 16,00 era program de odihnă, de plimbare, dar nu era voie în dormitor. La 16,00 începea meditaţia care ţinea până la 19,00. Urma rugăciunea de seară, masa, iar de la ora 21,00 până la 22,00 când se dădea stingerea ascultam radioul.
La Facultatea de Teologie ce profesori aţi avut?
La Chişinău am avut profesori de elită. L-am avut pe Popescu la Dogmatică, pe Scriban, pe Iordăchescu şi Valeriu la Morală, pe Cicerone la Patristică, pe Gala Galaction la Noul Testament, pe Tomescu la Istoria Bisericii Ortodoxe Române, pe Prelipceanu… Când m-am reînscris la Cernăuţi am dat tot de aceiaşi profesori. Acolo am mai avut profesori pe Zugravu, pe Doichiţă la Dogmatică. Când am făcut la Bucureşti l-am avut profesor şi pe părintele Stăniloae. Iar la Dogmatică pe Bejan.
Cum au fost anii de refugiu în România? Cât de greu a fost?
Nu a fost greu pentru că era aceeaşi limbă. La Cerăt, lângă Segarcea, în judeţul Dolj, unde am stat 4 ani de zile am fost foarte apreciat de oameni. Om beat nu am văzut la Cerăt în toţi cei 4 ani cât am slujit acolo! Foarte interesant: satul avea 700 de familii şi nu găseai om beat acolo!
După atâţia ani de preoţie, cum vedeţi slujirea lui Dumnezeu? Ce este preoţia?
Preotul trebuie să ştie un lucru: el slujeşte lui Dumnezeu şi oamenilor! Se „loveşte” mereu de oameni. Ce a zis Mântuitorul? „Întrucât aţi făcut unora dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut!” (Matei XXV, 40). Aşa că trebuie să facem mereu celor „mai mici” din lumea aceasta ca pentru Hristos!
Iar când stai într-un loc atât de mult, ai satisfacţia aceasta extraordinară de a fi apreciat de oameni. Căci, înainte de toate, oamenii te respectă, oamenii au nevoie de intervenţia noastră către Domnul, oamenii te „cântăresc” după fapte, după cuvinte, după suflet, după felul tău, dacă eşti chemat să faci această slujbă sau nu!
Preoţia înseamnă să mulţumeşti lui Dumnezeu, şi de mult şi de puţin, şi de avut şi de neavut. Să fii mângâierea celor întristaţi, alinarea celor bolnavi şi să fii întotdeauna darnic!
Ce vă bucură cel mai mult astăzi?
Mă bucură faptul că mi-am făcut datoria din plin. Şi faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.
Nu am acceptat în viaţa mea să mă grăbesc. Când citesc vreau să treacă „rece” prin oameni. Asta e toată treaba: să înţeleagă toţi când slujeşti lui Dumnezeu! Căci preotul slujeşte lui Dumnezeu pentru oameni, nu pentru el. Pentru el, slujesc oamenii!
Sursa: Blogul lui Adrian Portase – http://adzidus.wordpress.com/
Notă. Din 1947 până în 1956, părintele Teodor Cudriţescu slujeşte ca paroh la Bălăbăneşti.
Menţionăm că acest interviu a fost realizat de dl. Adrian Portase care a avut amabilitatea de a ne acorda permisiunea publicării lui pe site-ul Xpress Bălăbăneşti.
Echipa Xpress Bălăbăneşti consideră acest interviu un material extrem de preţios şi educativ pentru comunităţile din zona noastră şi transmite sincere mulţumiri dl. Adrian Portase pentru bunăvoinţă şi promptitudine.
Leave a Reply