Luna noiembrie a anului încheiat 2011 a adus izbăvirea dintr-o grea şi lungă suferinţă, unuia dintre cei mai încercaţi slujitori de la Dunărea de Jos, preotul Gheorghe Ciocănel.
S-a născut la 15 februarie 1939, în comuna Bălăbăneşti, judeţul Galaţi, în familia bunilor săi părinţi Vasile şi Sevastiţa. A parcurs, pe rând, cursurile şcolii elementare din comuna Bălăbăneşti (1946-1954), pe cele ale Seminariilor Teologice de la Mănăstirea Neamţ şi de la Buzău (1956-1963) şi pe cele ale Institutului Teologic din Bucureşti (din 1964).
În anul 1965 (2 mai) s-a căsătorit cu tânăra Neagu Ecaterina, Dumnezeu dăruindu-le doi băieţi şi o fată. La început a funcţionat în învăţământ, la şcoala din comuna natală (1964-1965), dar nu a rămas aici. Tânărul Gheorghe Ciocănel a pornit pe treptele slujirii, în Biserică, lucrare pentru care se pregătise. În toamna anului 1965, cuviosul episcop Chesarie al Dunării de Jos l-a hirotonit întru diacon (31 octombrie) şi preot (1 noiembrie), rânduindu-l spre slujire la biserica „Sf. Nicolae” din Parohia Mahmudia, pe atunci în raionul Tulcea, regiunea Dobrogea, care ţineau canonic de Eparhia Dunării de Jos. A slujit cu entuziasm aici, reuşind în cele mai grele timpuri pentru Biserica noastră, să construiască o nouă biserică pe care a sfinţit-o însuşi fericitul întru pomenire Patriarh Justinian. Până astăzi credincioşii din Mahmudia îl pomenesc cu dragoste şi rămâne, pentru totdeauna, ca mărturie a slujirii sale jertfelnice aici, biserica zidită prin străduinţele sale.
În anul 1974 este transferat la Parohia „Schimbarea la Faţă” din Tulcea, împlinind totodată şi slujirea de protopop de Tulcea. S-a dovedit apropiat de preoţi, sfătuitor şi, mai cu seamă, mereu alături şi săritor la toate problemele pe care le întâmpinau Eparhia şi Arhiepiscopul Antim, în acele vremuri tulburi.
Pentru vredniciile sale, înce-pând cu 1 august 1977, a fost transferat la biserica „Sf. Trei Ierarhi” din Galaţi. Aici preia şantierul de pictare a bisericii, alături de vrednicii de pomenire preoţi Vladimir Spiceacu şi Constantin Picoş. Totodată, în anii de culminare a oprimării pe care o exercita regimul ateu asupra Bisericii noastre, părintele Ciocănel reuşeşte să salveze de la demolare atât biserica „Sf. Trei Ierarhi”, cât şi casa parohială şi toate dependinţele, păstrând intact patrimoniul sacru al parohiei. Este marele merit al slujirii şi luptei sale de preot paroh la această biserică istorică din Galaţi! Totodată, s-a apropiat sufleteşte de credincioşi, slujindu-le cu dragoste, dăruindu-se cu râvnă menirii sale preoţeşti, povăţuindu-i pe toţi şi conducându-i pe calea mântuirii. Numele său va rămâne scris, pentru totdeauna, atât în zidurile sfântului locaş de aici, cât mai cu seamă în inimile credincioşilor care l-au iubit şi-l pomenesc şi astăzi cu multă dragoste.
Însă Dumnezeu a rânduit părintelui Ciocănel o jertfă mai mare. În anul 1994 un accident cerebral l-a ţintuit la pat. A luptat cu multă putere, credinţă şi nădejde, reuşind să domine boala mulţi ani. Aici trebuie amintite jertfirea de zi cu zi şi grija totală cu care l-a învăluit distinsa sa soţie, presbitera Ecaterina şi climatul cald şi afectuos pe care i l-a oferit familia – copiii şi nepoţii săi. Timp de aproape 17 ani, părintele Ciocănel a arătat cum Dumnezeu Îşi descoperă puterea Sa în slăbiciunile oamenilor, ridicându-i din necazuri, susţinându-i la nevoi, înnobilându-i în suferinţa purtată cu demnitate.
După această lungă suferinţă, în seara zilei de 26 noiembrie 2011, Dumnezeu l-a slobozit pe dânsul din chingile bolii. Trupul său ostenit a fost depus la biserica „Sf. Trei Ierarhi”, atât de dragă părintelui. A fost privegheat cu multă dragoste de familie, de fraţii preoţi din oraş şi de nenumăraţi credincioşi. La slujba de priveghi din seara zilei de 28 noiembrie a participat şi ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, care s-a rugat pentru sufletul răposatului preot, a mângâiat familia îndoliată şi obştea credincioşilor din această parohie. În Sfânta Evanghelie de pe Sfântul Altar, ÎPS Sa a scris: „S-a stins un făclier al Ortodoxiei dunărene, vrednicul, inimosul şi blândul preot Gheorghe Ciocănel, fost protoiereu de Tulcea şi paroh al acestei biserici. A fost şi rămâne un om bun!”.
Slujba pogribaniei a fost să-vârşită în ajunul prăznuirii Sfân-tului Apostol Andrei, în soborul ce-lor 24 de slujitori fiind foşti colegi din administraţia arhiepiscopală şi fraţi preoţi de la Galaţi, Brăila, Tulcea şi Constanţa. În linii calde şi prin cuvinte alese, chipul şi slujirea sa au fost evocate de pc pr. Eugen Drăgoi, care a transmis cuvenitele condoleanţe şi din partea p. cuv. Timotei Aioanei – mare ecleziarh al Catedralei Patriarhale şi a pc. pr. lect. drd. Alexandru Gherasim, de la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian” din Bucureşti, colegi ai fiului celui răposat, părintele Viorel Ciocănel. După înconjurarea bisericii, soborul de rugători a condus la locul de veşnică odihnă trupul ostenit de slujire şi de boală al părintelui Gheorghe Ciocănel. Acolo, în Cimitirul Eternitatea, el aşteaptă trâmbiţa ce va vesti învierea morţilor şi răsplata pe care o va da Dumnezeu celor ce bine I-au slujit. Veşnica lui pomenire!
Preoţii şi credincioşii bisericii „Sfinţii Trei Ierarhi” – Galaţi
Sursa: http://www.calauza.edj.ro/?p=2465
Revista Călăuza Ortodoxă a Arhiepiscopiei Dunărea de Jos
Leave a Reply