In Memoriam – colonel (r), autor de poezie patriotică Mihail N. Baicu

La Bălăbănești, la 18 ianuarie 1913, s-a născut Mihail N. Baicu. Astăzi se împlinesc 98 de ani de la venirea pe lume a acestui consătean deosebit, care și-a slujit cu demnitate țara și care, deși suferind, a dorit să participe la renașterea activității culturale în comună.

Într-o scrisoare emoționantă trimisă la Bălăbănești, membrilor fondatori ai societății culturale „Gheorghe și Maria Tașcă” d-l Baicu spunea – „Vă trimit alăturat patru dintre modestele mele contribuții literare, pentru a vă servi eventual la serbări și manifestații ocazionale legate de evenimentele arătate în aceste tipărituri.” (Mai jos am publicat textul integral al scrisorii)

Către conducerea societății culturale „Gheorghe și Maria Tașcă”

Stimați consăteni,

Sunt fiu al satului Bălăbănești, născut la 18 ianuarie 1913, fiul lui Neculai și al Ilincăi Baicu (Neculai al Enciului), al noulea născut în această familiei și ultimul aflat în viață.

Sunt veteran de război, colonel(r), Mihail N. Baicu și locuiesc în orașul Sf. Gheorghe, județul Covasna.

Încă din anii copilăriei am plecat din sat la școli, dar întotdeauna m-am întors cu dragoste la locurile natale.

Ultima oară am fost în Bălăbănești împreună cu soția în septembrie 1983 pentru pomenirea părinților și fraților mei morți. Am rămas foarte impresionat că am fost primit cu dragoste și plăcere și nu am fost uitat de consătenii mei.

De curând am aflat, cu totul întâmplător, din ziarul „Impațial” despre înființarea societății „Gheorghe și Maria Tașcă”, din satul meu natal Bălăbănești și care funcționează pe lângă școala generală care îi poartă numele.

Nu am avut ocazia în decursul anilor să particip la viața cultural-spirituală a satului meu natal. Citind impresionanta listă a membrilor fonadatori ai societății dintre care mulți sunt departe de sat, unii chiar în țări străine sau pe alte continente, doresc din tot sufletul să mă alătur lor și să vă rog respectuos să-mi primiți adeziunea.

Sunt înaintat în vârstă, am peste optzeci de ani, suferind de o boală de ochi, care mi-a redus foarte mult vederea și posibilitățile de deplasare, de aceea nu voi putea participa direct la viața și activitatea societății dar voi fi mereu cu gândul și cu inima alături de consătenii mei.

Vă trimit alăturat patru dintre modestele mele contribuții literare, pentru a vă servi eventual la serbări și manifestații ocazionale legate de evenimentele arătate în aceste tipărituri. Pentru cei care își mai amintesc de mine, trimit și o fotografie de a mea, cu toate că nu este actuală, care poate servi ca document de autentificare.

Aș fi foarte fericit să știu că dorința mea de a mă apropia de Bălăbănești a fost îndeplinită și ca urmare rog să mi se comunice, odată cu confirmarea, contul bancar sau C.E.C., cuantumul cotizației de membru, eventual date din activitatea prezentă și viitoare a societății.

Vă urez succes în munca la care v-ați angajat, menită a ridica nivelul cultural al satului nostru.

Al d-voastră, colonel (r) Mihai N. Baicu

Adresa mea este: Sf. Gheorghe, Județul Covasna, (….)

P.S. Am dictat scrisoarea fiicei mele de la Galați, venită în concediu la Sf. Gheorghe și am rugat-o s-o expedieze dânsa deoarece eu nu mai văd aproape deloc.

Pe aceste locuri…

Pe-aceste locuri a trecut Mihai,
Către Moldova, dincolo de munte,
Cu mii de-oșteni, cu căpitani de frunte,
Cu steagurile țării, cu alai.

De-aproape patru secole, de primăveri;
Tăria faptei e săpată-n stâncă
Și pași de Voievod mai sună, încă,
Iar urmele-s mai proaspete ca ieri.

E drumul care-a dus spre nemurire,
Oricât ar vrea „istorici” să ni-l șteargă!
E calea Celui ce-a știut să meargă
Cu gândul și cu fapta spre Unire.

Și tot pe-aici veniră-nvingătorii.
Nu luptă-a fost, ci caldă înfrățire;
Trei Țări cu-aceleași visuri și simțire
Au scris prefața unei noi istorii.

Un soare nou le străbătea prin nouri
Preluminând a oastei Lui șiraguri
Ce-aveau acum un alt simbol pe steaguri:
Un Vultur, un Ghepard și-un cap de Bour!

Și, clopote-au vestit sfârșit destulei
Înstrăinări în vechile hotare,
Când primul Domn, întregitor de Țară,
Se-ncoronă-n Cetatea Albei Iulii!

Autor: Mihai Baicu

echipa xpressbalabanesti