Părintele Toma Chiricuţă de la biserica Zlătari din Bucureşti, născut la data de 6 iulie 1887 la Odaia-Bursucani, Galaţi, cu studii de teologie la Bucureşti şi Leipzig, cadru universitar, predicator cunoscut, susţinător şi promotor al apostolatului laic, în cadrul “Oastei Domnului”, a trecut prin închisorile de la Jilava şi Ocnele Mari. A murit la 17 noiembrie 1971 la Bucureşti.
Sursa: http://civicmedia.ro/
Unul dintre „oamenii energiilor luminate”: preotul Toma Chiricuţă (extras)
Preotul acesta, descoperit de noi mai întâi în paginile revistelor botoşănene, venea din ţinutul Bârladului, unde s-a născut în 6 iunie 1887, în satul Odaia Bursucenilor fiind cel de-al treilea copil al preotului acelui sat. După terminarea şcolii în ţinutul natal, el urmează Facultatea de litere şi filozofie şi cea de Teologie, (îngemănare ce explică dubla calitate a scrisului său, deopotrivă literar şi filocalic), remarcat pentru calităţile sale intelectuale deosebite, este trimis la specializare şi doctorat în filozofie la Leipzig unde a fost studentul apreciat al profesorului Wundt, cu care va rămâne, de altfel, în legătură prin corespondenţă şi după întoarcerea în ţară. De tânăr l-au atras şi psihologia şi pedagogia ceea ce l-a ajutat mai târziu în cariera sa didactică. Intors în ţară din cauza războiului din 1914, el se angajează alături de alte personalităţi bârlădene, Gh. Tutoveanu, Tudor Pamfile, Ion Beldiman şi alţii, în ridiarea culturală a ţinutului, contribuind în mare măsură la înfiinţarea Academiei Bârlădene, o instituţie de mare emulaţie spirituală şi sufletească a zonei, la care i s-au alăturat şi alte nume de prestigiu precum Vlahuţă, V. Voiculescu,V. Pârvan şi alţii. Ajuns mai târziu la Botoşani, va deveni profesor de germană dar şi pedagog mult apreciat şi numit în numeroase comisii de capacitate şi definitivat, ca preşedinte, precum şi paroh al Bisericii Uspenia, acea catedrală a creştinării Luceafărului, unde predicile lui adunau lumea care-i asculta cu nesaţ predicile şi cuvântările susţinute cu diferite prilejuri culturale . Nu precupeţea nici un efort pentru a ridica sufletul poporului prin tot felul de iniţiative, excursii, şcoală biblică, spectacole, conferinţe, argumentul sau fiind acesta: „Cum să nu se apuce omul de băut, de jucat cărţi şi de alte blestămăţii, dacă nu-l înveţi cum să-şi întrebuinţeze bine şi frumos timpul?” Aşadar viaţa sa a fost mereu una de misionariat al credinţei şi culturii pe care le vedea îngemănate în acest scop al ridicării spirituale, pentru care nu-şi îngăduia nici un pic de comoditate. Biserica lui era mereu deschisă iar persoana lui era mereu la dispoziţia celor ce aveau de nevoie de el în orice chip, el fiind pregătit mereu să răspundă la orice problemă pentru care se pregătea neîncetat prin lecturi la zi a tot ce apărea nou, ceea ce se vedea din numărul mare de cărţi pe care-l cuprindea biblioteca sa personală.
Autor: LUCIA OLARU NENATI
Sursa: http://luciaolarunenati.wordpress.com/
Notă. Părintele Toma Chiricuță a fost duhovnicul unor mari personalități ale vremii sale, precum au fost principesa Ileana a României și regina Elena a României. Bucurându-se de o mare apreciere, în rândul unor oameni de seamă ai vremii, părintele va reuși să publice nenumarate articole religioase, în revistele “Fântâna Darurilor” și “Ortodoxia”, la cârma carora va fi și rânduit pentru o vreme. (Teodor Danalache – http://www.crestinortodox.ro/)
dacia says
Am vazut-o si pe asta ca presedintele tarii sa apara intre barbosii de popii care sunt inebunitii sa faca pe voia lui ZEUS si sa ridice cu nemiluita bisericii si sa sa capatuiasca cu masinii ultimul tip .
dacia says
SI culmea ca aici la noi in MOLDOVA unde oamenii sunt saracii dar popii plesnesc de bogatie ma face sa cred ca ION CREANGA avea dreptate cand caracteriza clerul.