Cu regret anunțăm că, în prag de An Nou, Bălăbăneștiul a pierdut definitiv un meseriaș foarte cunoscut și apreciat. Neculai Chelman a fost un om simplu, cu șarm și umor aparte, un bun modelator al lemnului și al fierului de plug. Și-a respectat și onorat cu demnitate meseria până în ultima zi din viață.
Acum câțiva ani, în cotidianul Viața Liberă Galați, am avut surpriza plăcută să citim un articol, scris de Marinescu George, despre Neculai Chelman și activitățile lui de zi cu zi la Bălăbănești. Spre norocul nostru, în baza de date a Xpress-ului am găsit acest text. În amintirea lui publicăm un extras ce-l creionează elocvent pe consăteanul nostru, pe omul și meseriașul Neculai Chelman.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească. Fiei țărâna ușoară.
echipa xpressbalabanesti
Portret Neculai Chelman (extras dintr-un articol publicat în Viața Liberă Galați):
Modul în care țăranii privesc viața – cu bucuriile, dar și cu necazurile ei – este complet diferit de cel al orășenilor. Mulțumirea pe care ți-o aduce rutina de zi cu zi, grija față de animale sau munca la câmp nu pot fi înțelese de locuitorii urbelor obișnuiti cu agitația cotidiană, dar și cu acel confort conferit, totuși, de viața stresantă din oraș.
Vizita noastră de la Bălăbănești și discuția cu familia Chelman (Neculai și Veronica) ne-au întărit aceste convingeri. Aflând din sat ca dl Chelman este singura persoană care desfășoară o activitate extraagricolă în localitate – mai concret, dispune de un atelier de fierărie – am hotărât să ne deplasăm la locuința acestuia, și, de ce să nu o recunoaștem, cu intenția de a-l surprinde „asupra faptului”. Ajungând la destinație – și vă asigur că nu a fost tocmai lesne – l-am gasit pe dl Neculai Chelman ocupat cu vopsirea unei uși. Discuția cu el, dar și cu soția sa s-a înfiripat pe nesimțite, cu toate reticențele celor doi săteni legate de aparatele din dotarea noastră. Astfel, am putut afla că dl Chelman a muncit timp de 35 de ani la S.M.A.-ul din sat, beneficiind în prezent de o pensie lunară de 900.000 de lei. „Nevasta-mea a lucrat la C.A.P. și are numai 100.000 pe lună”, a adăugat el, fără vreo urmă de ironie sau de disperare în voce. Referitor la propria afacere, așa cum, de altfel, ne și așteptam, aceasta trenează de câțiva ani. „Mi-a mers mai bine în primii ani de după revoluție. Acum… știti și dumneavoastră mai bine, nu mai are lumea bani. Mai vine omul cu un plug, îl repar, mai sudez ceva și ne înțelegem la preț: treabă pe treabă, ce să facem?” a spus Neculai Chelman cu un zâmbet care îi radia pe toata fața brăzdată de riduri și arsă de soarele primăverii. „Treabă pe treabă”, cred că v-ați dat seama, reprezintă trocul, prima formă de schimb, conform definiției din manualul de economie politică. În același timp, ea era pusă în practică de soția dlui Chelman. Aceasta, întreruptă de la hrănitul animalelor de către doi tineri din Adjud, negocia cu aceștia un schimb. Tinerii umpleau un lighean de dimensiuni medii cu fasole din producția familiei Chelman, urmând ca în schimbul a două plinuri să-i dea femeii ligheanul. La un moment dat, contrariată de dimensiunile ligheanului, Veronica Chelman nu s-a mai învoit, răsturnând înapoi conținutul ligheanului în sac: „Dacă nu veniți cu ligheanul ăla mare, nu mai vreau!”, a spus ea, întrerupând operațiunea cu acordul nemijlocit al soțului: „Da, ori veniți cu ălalt, ori…”, a confirmat el inechitatea trocului pe cale de a se înfiripa.
Chestionat asupra situației materiale a consătenilor, dl Chelman a răspuns molcom: „Toată lumea o duce greu, da’ așa am dus-o mereu. În sat nu sunt nici oameni prea avuți, da’ nici saraci lipiți. Nu avem cerșetori aici. Eu nu am pământ, da’ nici ăia care au nu o duc grozav. Cupoanele nu au ajuns nici până acum la noi în sat și inchirierea unui tractor costa vreo 500.000 pe hectar” a mai spus el, adăugând: „Față de celelalte sate de pe aici, Bălăbăneștiul o duce cel mai greu. Asta e…”
Sursa: Viața Liberă Galați – Autor: Marinescu George
Ion says
Dumnezeu sa-l ierte şi să-l odihnească în pace pe nenea Neculai Chelman, condoleanţe familiei şi prietenilor! Aşa cum menţionează autorii articolului, nu numai comuna a pierdut un mare om şi meseriaş, ci întreg judeţul Galaţi, spun asta deoarece oricine venea la nenea Neculai pentru un sprijin într-o problemă tehnică legată de acele mai multe meserii pe care le stăpânea, nu era refuzat, ba mai mult decât atât, nu solicita în schimb mare lucru, cu toate că după lovitura de stat numită şi revoluţie, toate se învârt în jurul banilor iar adevăratele valori au dispărut! În urmă cu peste cinci decenii, copiii erau fascinaţi sa privească cum modela fierul nenea Neculai Chelman, cu toate că această ocupaţie implică efort fizic şi abilităţi pe care nu orice om le poate dobândi decât într-o viaţă, iar aceste ocupaţiuni par să dispară odată cu era informaticii, a pixelilor şi a megabiţilor! Pregătindu-se în meseriile pe care le stăpânea foarte bine şi pe care le iubea cu aceaşi măsură, a fost un autodidact aşa cum puţini din ziua de azi mai au curajul să fie. Articolul de la gazeta gălăţeană, a reuşit să surprindă un fragment din viaţa familiei Chelman, pe această cale le adresez mulţumiri, autorului articolului găţăţean, cât si d-nului Florin Munteanu care a postat acest articol.