Prin troiene de lumină
Mângâierile răzbat
În tăcerea dimineţii
Unde cerne-ngenunchiat
Cerul stelelor golaşe
Care-n negură privesc
Şi în salbe fulguite
Aripile-şi împletesc.
Vântul sună din zăbrele
Peste coama de gutui,
Colorând mireasma iernii
Cu un dulce-amărui.
Raiu-şi scutură podoaba
Pe bătrânul şevalet,
Ca o nimfă adormită,
Zace pânza de omăt.
Bate soarele-n ferestre
Şi în turlă clopote,
Se-aud zurgălăi la sănii,
Caii zboară-n ropote.
Fulgii rătăciţi colindă
În ajun de stea răsare,
Nu mai e zăpadă-n ceruri
Şi nici file-n calendare.
Autor: Tatiana Scurtu-Munteanu
nelutiu says
Felicitari! Daca e eleva autoarea acestor slove, e scuzabila greseala ”zabrelelor” si ”coamei de gutui”, dar mai mult nimfa si alte ciudatenii ale noastre! Mesaj personal:
Nu te pori, scrie….ce doresti!