Subiectul vine din hățișul vremii, a șerpuit printre bunele și relele vieții lăsând în urmă o lungă și adâncă dungă de suferință. Cam 8 ani de furie înăbușită, dezamăgire și deznădejde se strâng în caierul unei nedreptăți strigătoare la cer, o nedreptate care arde mocnit mai tot timpul, dar și cu flăcări ce incendiază în răstimpuri tihna unui om nevinovat.
Eu am aflat despre incredibila grozăvie cu câteva săptămâni în urmă și am rămas stupefiat. Mai mult, de atunci sunt blocat în ograda propriei incapacități de a mă elibera de obsesia unei vinovății pe care nu mi-o știam. Nu pot face nimic pentru stingerea lui și mă simt vinovat din cauza indiferenței cu care privim, nu toți, dar mulți, poate prea mulți dintre noi, în jurul nostru!
Au relatat despre acest subiect în flăcări, cu amănunte lămuritoare pentru oricine vrea să știe mai mult, doi confrați. Poate or fi și alții, însă eu am citit doar textul lui Șerban Cionoff, pe blogul lui Ion Cristoiu, și articolul semnat de Miron Manega, în ziarul CERTITUDINEA. Într-o lume normală, după cele două luări ferme de atitudine, ar fi trebuit ca entități publice cu competențe în rezolvarea situației, ca să nu mai zic de cele vizate direct, să miște vreun deget. Nimic!
Un cetățean oarecare, dar nu chiar ca oricare, fiindcă acesta pare să se fi specializat pe sfidarea celor care se opun bunului său plac, bun plac sărit tare de pe fix după cum am înțeles și după cum puteți vedea citind textele precizate mai sus, îi face zile fripte altuia și i le consumă, cu nonșalanță și surd la sunetul oricărei norme morale și de drept, ori de câte ori are chef. Domnul Daniel Stătescu, cu ceva funcții și relații în Iași, dar nu numai, o hărțuiește psihic pe doamna Daniela Gîfu, tot din Iași, cadru didactic universitar și jurnalist. Tăiatul cablului de la internetul doamnei e doar unul dintre gesturile, poate cel mai neînsemnat, cu care acest domn, altfel nu pot să-i spun căci am impresia că ar fi tot zadarnic, coboară mândru și vajnic în subsolul scrisului meu. Vă dați seama, sper, că respectul pentru limba română mă oprește să dezvălui ce depozitez acolo.
Totuși, ceva am să dezvălui: mi-e rușine și simt cum mă sufocă neputința! Fiindcă nu e singurul caz sfidător, căruia nu-i pot găsi o soluție pentru a putea respira curat. M-a sunat zilele trecute un amic, Marin Beșcucă, să-mi spună că, pur și simplu, i s-a luat casa. Cu acte doveditoare s-a adresat tuturor celor în drept a-i rezolva necazul. Nicio reacție, în afara unui răspuns sec de la Prefectură: aveți dreptate, dar nu e de competența noastră. Și uite așa, pe lângă că mi-e rușine mai trebuie să-mi fie și silă!
Ei, dar ca să nu vă sporesc amărăciunea, vă mărturisesc, dragii mei, că toți cei care mi-ați povestit asemenea grozăvii aveți dreptate! Însă, ghinion, nu sunteți de competența mea. Pentru simplul motiv că trăiesc și eu în împărăția indiferenței.
Firiță Carp
Subiectul vine din hățișul vremii, a șerpuit printre bunele și relele vieții lăsând în urmă o lungă și adâncă dungă de suferință. Cam 8 ani de furie înăbușită, dezamăgire și deznădejde se strâng în caierul unei nedreptăți strigătoare la cer, o nedreptate care arde mocnit mai tot timpul, dar și cu flăcări ce incendiază în răstimpuri tihna unui om nevinovat.
Eu am aflat despre incredibila grozăvie cu câteva săptămâni în urmă și am rămas stupefiat. Mai mult, de atunci sunt blocat în ograda propriei incapacități de a mă elibera de obsesia unei vinovății pe care nu mi-o știam. Nu pot face nimic pentru stingerea lui și mă simt vinovat din cauza indiferenței cu care privim, nu toți, dar mulți, poate prea mulți dintre noi, în jurul nostru!
Au relatat despre acest subiect în flăcări, cu amănunte lămuritoare pentru oricine vrea să știe mai mult, doi confrați. Poate or fi și alții, însă eu am citit doar textul lui Șerban Cionoff, pe blogul lui Ion Cristoiu, și articolul semnat de Miron Manega, în ziarul CERTITUDINEA. Într-o lume normală, după cele două luări ferme de atitudine, ar fi trebuit ca entități publice cu competențe în rezolvarea situației, ca să nu mai zic de cele vizate direct, să miște vreun deget. Nimic!
Un cetățean oarecare, dar nu chiar ca oricare, fiindcă acesta pare să se fi specializat pe sfidarea celor care se opun bunului său plac, bun plac sărit tare de pe fix după cum am înțeles și după cum puteți vedea citind textele precizate mai sus, îi face zile fripte altuia și i le consumă, cu nonșalanță și surd la sunetul oricărei norme morale și de drept, ori de câte ori are chef. Domnul Daniel Stătescu, cu ceva funcții și relații în Iași, dar nu numai, o hărțuiește psihic pe doamna Daniela Gîfu, tot din Iași, cadru didactic universitar și jurnalist. Tăiatul cablului de la internetul doamnei e doar unul dintre gesturile, poate cel mai neînsemnat, cu care acest domn, altfel nu pot să-i spun căci am impresia că ar fi tot zadarnic, coboară mândru și vajnic în subsolul scrisului meu. Vă dați seama, sper, că respectul pentru limba română mă oprește să dezvălui ce depozitez acolo.
Totuși, ceva am să dezvălui: mi-e rușine și simt cum mă sufocă neputința! Fiindcă nu e singurul caz sfidător, căruia nu-i pot găsi o soluție pentru a putea respira curat. M-a sunat zilele trecute un amic, Marin Beșcucă, să-mi spună că, pur și simplu, i s-a luat casa. Cu acte doveditoare s-a adresat tuturor celor în drept a-i rezolva necazul. Nicio reacție, în afara unui răspuns sec de la Prefectură: aveți dreptate, dar nu e de competența noastră. Și uite așa, pe lângă că mi-e rușine mai trebuie să-mi fie și silă!
Ei, dar ca să nu vă sporesc amărăciunea, vă mărturisesc, dragii mei, că toți cei care mi-ați povestit asemenea grozăvii aveți dreptate! Însă, ghinion, nu sunteți de competența mea. Pentru simplul motiv că trăiesc și eu în împărăția indiferenței.
Firiță Carp
Teodorescu, M says
Mi se pare de-a dreptul halucinant ce se poate întâmpla și cum un funcționar public poate avea atât de multă influență.. Se pare că a ști să pui deoparte capturi de imagini e cheia păstrării unui scaun/fotoliu călduț, de ce nu – poate prindem pensia….
Îmi pare rău că presa ieșeană dormitează, iar cea care dă o mână de ajutor este sub amenințarea tovarășilor de bine?! Doamnelor/domnilor, e un caz provocator!!!!! Cine se oferă să realizeze o anchetă reală, o emisiune LIVE, cu tot cu acest domn Stătescu + primarul Chirica, președintele Consiliului Județean Iași, Alexe și cu alte organe competente care să explice de ce nu se face nimic.