Gheorghe (Iorgu) Taşcă (1875-1951), descendent al unui vechi neam de răzeşi (urmaşi, prin femei, ai vechilor boieri Balaban şi ai mazililor Dabija; Taşcă, 2000), moşier la Pochidia (Tutova), jurist şi economist cu studii la Paris, om politic conservator şi apoi ţărănist, rector al Academiei de Înalte Studii Economice, ministru plenipotenţiar al României la Berlin, ministru al Industriei şi Comerţului în guvernul Iorga, membru corespondent al Academiei Române, mort la Sighet, ca deţinut politic, în timpul regimului comunist. În timpul Primului Război Mondial, a fost curier diplomatic.
„La izbucnirea războiului, bunicul meu, Gheorghe Taşcă, era conferenţiar de economie politică la Facultatea de Drept din Bucureşti. Fiind concentrat, a primit însărcinarea de curier diplomatic, cu grad de ofiţer, între Bucureşti (şi apoi Iaşi) şi Petrograd. După relatările sale, funcţia nu era uşoară, pe de o parte deoarece traseele cele mai scurte erau adeseori întrerupte de operaţiile militare, iar pe de altă parte din cauza întârzierilor provocate de transporturile militare spre front. După revoluţia din februarie 1917, din Rusia, călătoriile au devenit şi mai dificile, transporturile fiind adeseori întrerupte de soldaţi ruşi care părăseau frontul şi care, uneori, atacau şi jefuiau trenurile de călători. Legătura prin Petrograd fiind singura legătură pe care România o avea cu aliaţii, documentele diplomatice nu erau doar cele destinate Rusiei, ci şi cele destinate legaţiilor române din ţările occidentale. Se pare că o călătorie de la Iaşi la Petrograd şi înapoi dura aproximativ o săptămână.
Un eveniment pe care bunicul îl pomenea adesea era cel al accidentului feroviar de la Ciurea, din ianuarie 1917 (vezi nota 31). Menţiona adesea faptul că, după accident, mulţi dintre localnici au venit la locul accidentului nu pentru a-i ajuta pe cei accidentaţi, ci pentru a-i jefui. Amintea de faptul că uneori, în loc de a acorda ajutor, jefuitorii îi ucideau pe cei răniţi. Ofiţerii din tren care nu fuseseră accidentaţi, printre care şi bunicul meu, au fost nevoiţi să utilizeze armele pentru a-i îndepărta pe jefuitori şi să organizeze soldaţii care erau prezenţi în echipe de pază şi de ajutorare a persoanelor accidentate. Bunicul meu rămăsese foarte afectat atât de accident în sine, cât şi de atitudinea populaţiei locale. În afară de faptul că bunicul meu fusese prezent, accidentul de la Ciurea era frecvent menţionat în discuţiile din familie, şi chiar la peste 30 de ani după accident, membrii familiei care mergeau de la Bârlad la Iaşi spuneau că aveau o strângere de inimă în momentul în care trenul ajungea la Bârnova.” (Filotti, Andrei, 2015)
Nota 31. La 31 decembrie/13 ianuarie 1917, în timpul Primului Război Mondial, a avut loc, în gara Ciurea de pe linia ferată Bârlad-Iaşi , un grav accident de tren, supranumit „Catastrofa de la Ciurea” , în care au murit, probabil, între 500 şi 1000 de oameni. Un tren supra-aglomerat, cu soldaţi români şi ruşi şi cu refugiaţi civili, a deraiat şi s-a ciocnit de mai multe vagoane staţionate în gara Ciurea. Sublocotenentul Ion Rosetti-Bălănescu s-a aflat acolo şi a scăpat cu viaţă, iar locotenentul Vasile Cantacuzino (1884-1916), fiul juristului Matei Cantacuzino (1855-1927), a fost una dintre victime (Cantacuzino, Ion Mihai, 1996, p. 393; Rosetti-Bălănescu, 2012b). Vasile Cantacuzino era văr primar cu Nicolae Miclescu, eroul de la Răzoare, tatăl viitoarei soţii a lui Ion Rosetti-Bălănescu.
Sursa: Impactul Primului Război Mondial asupra descendenţilor boierimii române (pag. 107-108)
Foto: Arhiva familiei Filotti
Autor: Filip-Lucian V. IORGA
Mențiune bibliografie – Taşcă, George-Felix, 2000. „Sulgerul Vasile Dabija de la Bălăbăneşti. Ascendenţa şi descendenţa până azi”. Arhiva Genealogică, Anul VII (XII), Nr. 1-4/2000. Iaşi: Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta”, p. 171-182.
Textul publicat aparține în totalitate autorului Filip-Lucian V. IORGA și a fost extras din lucrarea menționată mai sus (vezi sursa).
Date culese de Florin Munteanu
Leave a Reply