Gheorghe Iorgu Taşcă – cel mai mare economist agrarian român

Gheorghe Iorgu Taşcă cunoscut şi sub numele de Gheorghe Taşcă, G.G. Taşcă sau G. Taşcă a fost profesor universitar la Facultatea de Drept (1908 – 1940) şi la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (1913 – 1944), membru corespondent al Academiei Române(1926 – 1948), profesor la Şcoala Superioară de Război, Preşedinte al Asociaţiei Economiştilor din România, Rectorul Academiei Comerciale (1921 – 1931), Ambasadorul României la Berlin (1933), Ministrul Industriei şi Comerţului (5 săptămâni în 1933), avocat la Baroul Ilfov şi proprietarul unei frumoase şi modern utilate moşii la Pochidia (Pochii Dia) expropiată şi devenită Intreprindere Agricolă de Stat model, azi în jud. Vaslui.

Sunt toate aceste funcţiuni, titluri, profesiuni, proprietăţi – dacă socotim şi locuinţa sa din Bucureşti de asemenea expropiată (1949), elemente infamante, care să justifice tot ce a pătimit el, familia sa şi rudele care-i purtau numele?

Încerc să fac o scurtă analiză, în ceea ce urmează, spre a da un răspuns acestei întrebări, care este principalul motiv al atâtor controverse, în special în mediul ştiinţific al economiştilor, care nu ştiu cum să fie reabilitată memoria profesorului G.G. Taşcă.

Titlul de profesor universitar l-a obţinut, conform legii înbvăţământului superior, prin concurs în baza studiilor şi lucrărilor sale ştiinţifice. A susţinut lucrarea de licenţă la Facultatea de Drept din Bucureşti „MAGNA CUM LAUDE”, la 20 noiembrie 1898. Teza sa de licenţă „Evoluţia proprietăţii rurale în România”, Bucureşti, 1898, 190 p., dovedeşte că feciorul de ţăran nu-şi reneagă originea şi prevesteşte evoluţia celui mai mare economist agrarian român, recunoscută şi cu prilejul alegerii sale ca membru corespondent al Academiei Române şi cu ocazia alegerii sale ca Preşedinte al Asociaţiei Economiştilor din Româniaîn perioada interbelică. Această poziţie a păstrat-o până azi, dovadă fiind tezele de doctorat ce-i sunt consacrate la Academia de Studii Economice din Bucureşti şi referinţele care se fac la persoana lui, la cursurile de Doctrine Economice. Teza sa de doctorat, susţinută la 28 mai 1907 la Facultatea de Drept din Paris (Considerations sur les lois relatives a la propriete rurale en Roumanie, Angleterre et Irlande, Paris 1907, 352 p.) este un fast studiu de drept comparat în problemele proprietăţii rurale. Ea reconfirmă direcţia preocupărilor lui G.G. Taşcă.

Militând activ pentru înfiinţarea unui institut superior de învăţământ economic, se numără în 1913 printre fondatorii şi primii profesori ai Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, pentru că odată cu atingerea acestui ţel să lupte şi să participe efectiv, zi de zi, la construirea unui local propriu al Academiei în Piaţa Romană din Bucureşti, motiv pentru care a şi fost primul rector al acesteia în noul local. Cursurile sale au fost studiate de mii de studenţi în săli pline până la refuz, graţie talentului său oratoric, expunerilor deosebit de clare şi interesante, întotdeauna legate de viaţa practică şi pline de subtilă metodă pedagogică. Nu mi-a fost dat în tot cursul existenţei mele, să întâlnesc un fost student sau audient al profesorului G.G. Taşcă, de la care să aud altceva decât aprecierile cele mai elogioase, asupra comportării sale la catedră, dar şi ca sprijinitor, material şi moral a numeroase elemente tinere valoroase.

Ca teoretician fruntaş în politica agrară a României G.G. Taşcă a recunoscut foarte scăzuta productivitate a micii proprietăţi funciare ca urmare a fărâmiţării rezultând din sistemul succesoral şi a propune remedierea acestei deficienţe prin cooperativizarea micii proprietăţi funciare şi sindicalizarea marei şi micii proprietăţi agricole. Un amplu raport prezentat de el la Congresul Agricol din Bucureşti la 4 februarie 1924 este reprodus în punctele sale esenţiale în ampla sa lucrare „Probleme economice şi financiare”, Bucureşti, p.437-446. În aceeaşi lucrare p.181, G.G. Taşcă arată cum răzeşii din Bălăbăneşti şi cei din Corod şi-au păstrat libertatea şi forma colectivă de organizare funciară de-a lungul secolelor, până în vremurile moderne.

În anul 1931 profesorul G. Taşcă este trimis în Germania ca ministru plenipotenţiar, nu ca om politic, ci ca tehnician, spre a restabili legăturile economice între cele două ţări, grav afectate în primul război mondial şi atât de vitale între o ţară predominant agrară ca România interbelică şi Germania puternic industrializată, ambele ţări fericit legate prin marea cale navigabilă a Dunării. În 1933, la instalarea regimului hitlerist, G.G. Taşcă revine în ţară şi, în plină criză economică, este numit pentru o scurtă perioadă, ministru al Industriei şi Comerţului.

Că G.G. Taşcă nu era agreat de regele Carol al II-lea, rezultă clar din lucrarea biografică a lui Nicolae Iorga, „O viaţă de om aşa cum a fost”, Bucureşti, 1970 în care arată că a propus de mai multe ori regelui ca prietenul său, profesorul Taşcă, să intre în guvern, dar că de fiecare dată regele a refuzat.

A rămas moşia de la Pochidia, în fostul judeţ Tutova, la doi paşi de vatra părintească de la Bălăbăneşti. Care răzeş nu şi-a dorit o bucată de pământ, să o gospodărească cum ştie el? Şi dacă a avut moşie la Pochidia a exploata, a înşelat sau a jecmănit prof. Taşcă pe cineva?

Moşia a luat-o, în primul rând, de la d-na Cantacuzino, ca onorariu de avocat, într-o pricină pe care i-a apărat-o cu succes şi după ce el însuşi îşi vânduse o proprietate mai mică de la Miroasa. În al doilea rând a băgat în moşia de la Pochidia tot ce a câştigat ca profesor şi mai ales ca ministru plenipotenţiar, aducând din Germania până şi tractoare. Moşia de la Pochidia nu a fost niciodată rentabilă, iar sătenii din sat, departe de a fi exploataţi de marele proprietar, vorbesc şi azi cu admiraţie de sprijinul primit necontenit de la G. Taşcă, atât ei, cât şi copiii lor, sub cele mai variate forme. Cu cheltuieli imense a reuşit să realizeze o gospodărire agricolă de toată frumuseţea dovadă că a fost imediat transformată, după expropriere, în I.A.S. model. Mai mult decât atât, pentru cine ştie cum s-au desfăşurar dezbaterile, cu ocazia ultimei reforme administrative, odată cu desfiinţarea ţinutului Bârlad, ştie că s-a cerut insistent şi s-a reuşit ca fosta capitală a ţinutului şi fosta capitală a Ţării de Jos a Moldovei lui Ştefan cel Mare să aparţină noului judeţ creat, Vaslui. Dar nu oraşul Bârlad singur, oraş valoros, ci şi Pochidia, şi Întreprinderea sa Agricolă de Stat model, motiv pentru care judeţul Galaţi este despărţit de judeţul Vaslui printr-o linie orizontală relativ dreaptă, cu excepţia unui curios apendice, care coboară spre sud, spre a cuprinde la Vaslui Pochidia. Ar putea fi aceasta pentru prof. G Taşcă un motiv de mândrie personală, dacă ar mai trăi: creaţia practică a unei gospodăriri agricole model de către un celebru economist agrarian român, fiul răzeşilor din Bălăbăneşti Gheorghe şi Maria Taşcă.

Îmi fac o datorie de conştiinţă, arătând în concluzie că prof. G.G. Taşcă n-a avut elemente infamante în viaţa şi activitatea sa publică sau particulară şi că, deci, memoria sa poate, fără dificultate, să fie reabilitată postum.

Notă. Textul a fost scris de George Felix Taşcă şi transmis Xpress Bălăbăneşti de prof. Nicolae Pământ.

„Cooperaţia este o mişcare economică al cărei scop este organizarea unui sistem de producţie, în care păstrându-se structura capitalistă şi proprietatea individuală, să se ajungă la o mai bună şi echitabilă împărţire a bunurilor.” (G.G. Taşcă 1937 – „Liberalism şi Corporatism”)